Bun venit in lumea durerilor anuntate!

Se spune ca a te muta – dintr-un apartament in altul, la vremea la care a fost studiul facut – e extrem de traumatizant.

E la fel de greu ca un deces al celor apropiati. La fel de greu ca un divort.

Nu voi vorbi despre doliu si durerea aferenta – doar in treacat va spun ca e ceva ce nu poate fi masurat ori inclus in statistici; dupa ce mi-am pierdut mama (in 1992, chiar de ziua ei, pe 5 decembrie) nu am mai putut purta o alta culoare decit negru timp de 12 ani!

Dar voi vorbi despre mutare – dintr-o tara in alta! Si va anunt, cu bucurie, ca pentru mine – si pentru toti cei deschisi sa isi traiasca propria viata si NU mostenirea traumelor care le sint lasate prin generatii – nu e deloc traumatizant! E o bucurie, e o asteptare, e un nou orizont deschis!

Si voi vorbi si despre divort pentru ca – ghiciti ce?! Unei bune prietene tocmai i s-a cerut sa divorteze pentru a-si demonstra dragostea pentru partenerul pe care il are de peste 20 de ani!!!

De ce ar fi o bucurie mutarea?!

Vin oameni straini care iti impacheteaza obiectele dragi, icoanele iubite, candelele aprinse celor ai tai de suflet care te vad doar prin lumina lor, chilotii, sosetele – ma rog, va imaginati… Nu e vesel.

Partea buna din asta este ca descoperi – traind cu o farfurie din plastic, cu un cutit si un pahar asisderea, ca nu ne-am nascut cu toate astea si ca, de fapt, avem nevoie de atit de putin pentru a trai si a fi fericiti!

Partea uluitoare este ca la capat de drum te asteapta o alta cultura, o alta societate, cu provocarile ei cu tot (stim cu totii ca asta micsoreaza sansa de Alzheimer timpuriu!), alti potentiali prieteni, alte experiente pe care, altminteri, stind in acelasi loc, nu le-ai putea avea si nici incorpora niciodata in existenta personala!

Las in urma, intr-un zona rezidentiala din vestul Zurich-ului ceva ce nu era aici cind am venit si care va ramine mult dupa ce eu ma voi duce spre o alta destinatie, necunoscuta: o vita-de-vie superba – Muscat negru! – care deocamdata da struguri pentru desert, dar peste doi ani va da mult rod pentru un vin negru ales, excelent si un ochi de apa minunat, cu nuferi, cu broaste, cu tritoni, cu arici care se adapa! Chiar e un motiv de bucurie in plus! Alti oameni, multa vreme dupa ce eu voi fi plecat, pe lumea asta sau pe alta, se vor bucura de ceea ce am lasat in urma – e incredibil de frumos!

De ce ar fi divortul o bucurie?!

Chiar simbata trecuta vorbeam cu un amic (barbat) care imi povestea ca a petrecut peste doua decenii cu o persoana pe care o califica drept „o catea”. Se mira cind ii povesteam ca dupa divort eu si fostul meu sot am dat o mare petrecere cu toti prietenii si ne-am decis sa ne iubim pina la sfirsitul zilelor, chiar daca nu putem fi o pereche care sa isi construiasca o viata impreuna. Se poate intimpla – depinde doar de cit sint de echilibrati si de constienti cei doi parteneri despre ce vor sa faca in continuare cu destinele lor. In cele din urma, ce poate fi rau in a-ti urma calea personala care se desparte de cea a celui care ti-a fost companion de drum o vreme?!

Ce poate fi rau intr-o stringere de mina si o asigurare de amicitie?! (mai ales cind exista copii care au nevoie de ambii parinti)

Exista – mai ales la femei si mai ales in Romania – „datoria” sa fim distruse, sfisiate, „terminate psihic” dupa o despartire. Inainte de a cadea in pacatul conformismului la traditie, va rog din inima, ginditi-va daca merita sa va puneti energia in toate astea sau, dimpotriva, e mai util sa imaginati si sa construiti un alt fel de viitor, benefic voua.

Ceea ce, totusi, face mutarea mea atit de senina este sprijinul fantastic pe care l-am avut de la oameni – incepind cu Alice (minunata prietena, de ale carei sentimente nu sint vrednica si pentru a carei prietenie ii multumesc lui Dumnezeu in toate limbile pe care le stiu! mai nou, includ germana! :-)) si pina la oameni necunoscuti de pe facebook.

Iar cine vorbeste rau despre comunitatea romanilor din strainatate – ar trebui sa isi mai ia un timp de ragaz! Aici, e adevarat, am avut norocul sa regasim numai oameni de calitate, alaturi de care am lucrat sau am avut valori comune mult inainte de a ne vedea pe un teritoriu strain.

O, desigur, ne-a gasit pe net si biserica ortodoxa din Zurich, care ne-a trimis o donatie de completat!!!

Pentru mine, prietenii mei sint parte din biserica mea! VOI sinteti pentru mine chipurile – pe care, adesea, sint nevoita sa le imaginez din stil, din scris, din emotii si experiente – care impodobesc peretii inalti si luminosi din sufletul in care am cladit un refugiu pentru noi!

Am nevoie de echilibru, de lumina, de speranta – pentru a merge mai departe! VA MULTUMESC pentru ca imi dati toate astea si inca mai mult decit m-as astepta!

Urmatoarea postare va fi saptamina viitoare, din Marea Britanie!

Va multumesc, va imbratisez si va iubesc!

p.s. Inca o virgula despre cele care se mai framinta in legatura cu divortul: asa cum am scris de nenumarate ori si aici si in revista, tineti minte vorba spusa de Ivanka Trump: „Girls, don’t get mad! Get everything!” in traducere libera: „Fetelor, nu va luati cimpii! Luati-le tot!” 🙂

Si, pentru ca nu vreau sa discriminez, o vorba si pentru barbatii care sar la casatorii ca broasca la cirpa rosie: Aveti grija de oua! Altfel vor deveni omleta cind va doriti mai putin!

La buna vedere!