La lectura de dimineaţă a gazetelor am vazut ştirea ca un sondaj Eurobaromentru recent dă drept reper procentul de peste 51% dintre români ca simţindu-se cetăţeni ai Uniunii Europene. Uşor uimită şi, după cum îmi este bătrînul obicei, mă duc direct la sursă (ceea ce vă recomand şi vouă): http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_365_fact_ro_ro.pdf. Nici pomeneală de un asemenea procent sau întrebarea care să îl fi generat – nu exclud posibilitatea că am greşit eu. În schimb, într-adevăr, la capitolul informare în legătură cu drepturile de cetăţean al UE şi beneficii în atare calitate, românii depăşesc – ştiu ei de ce! – media europeană.
Mi se pare, totuşi, că – fără să vrea – gazeta aduce pe tapet un subiect asupra căruia merită să discutăm: cît sînt românii de „europeni”? Sau, altfel formulat, cînd vor fi românii pe deplin „europeni”?
Mă feresc să fac întreaga istorie a UE, dar ţin să amintesc statele care au fondat ceea ce azi este o organizaţie care include 27 de ţări: Franţa, Belgia, Luxemburg, Italia, Olanda şi Germania (de Vest, la vremea iniţiativei, în 1952). Sudul catolic şi nordul reformat, în numele unei cooperări economice, a unui echilbru social şi a unei platforme comune de valori care să le asigure o existenţă mai senină şi mai prosperă, şi-au unit forţele şi au sperat să genereze un nucleu de stabilitate şi conlucrare. În numele aceloraşi principii, din ce în ce mai despuiate de spiritualitate şi ghidate de interese financiare, UE s-a expandat, precum broscoiul care speră să ajungă la dimensiunile vacii – de la Est (ex Uniunea Sovietică) şi de la vest (SUA) deopotrivă – pînă cînd a ajuns să înghită şi România. Deglutiţia, din păcate, avea să demonstreze că digestia nu numai că nu va fi uşoară, ba chiar poate provoca arsuri şi indigestie, cu tentative (prea tîrzii!) de expulzare (nici nu mai contează pe care parte). Ce anume poate provoca aşa ceva? Şi cum anume vor face românii trecerea lor de la a fi informaţi despre UE la a fi şi cetăţeni primiţi cu braţele deschise pe teritoriile (majoritatea Schengen) statelor pe care visează să le străbată (şi – din păcate – să le locuiască)?
În fascinanta şi vizionara sa carte „Încleştarea civilizaţiilor”, recunoscută de Henry Kissinger drept una dintre cele mai importante publicate după războiul rece (în 1997, prima dată, fireşte, în Marea Britanie), Samuel Huntigton propune cîteva caracteristici ale Vestului – şi vă garantez că, oricît de „inclusivistă” s-ar dori UE, păstrează în fibra de profunzime a structurii ei aceleaşi trăsături. În cele din urmă, de ce ar proceda altminteri, cînd ele sînt ceea ce a determinat Occidentul nu numai să fie cea mai avansată civilizaţie de pe mapamond în clipa de faţă, dar şi să aibă cea mai rapidă rată de modernizare şi progres?! Să încercăm – prin prisma acestei grile – să răspundem întrebării: cînd vor fi românii europeni?
- Cînd vor pune mai presus de moştenirea şi atmosfera spirituală bizantină (mai bine zis balcanică) a evoluţiei lor moştenirea clasică a raţionalismului filozofiei greceşti şi a legii romane.
- Cînd vor începe să se gîndească la locul pe care îl dau ortodoxiei şi apucăturilor consolidate de aceasta – nu riturilor, nici ritualurilor, nici spiritualităţii!
- Cînd vor avea respect pentru limba care îi locuieşte.
- Cînd Dumnezeu nu va mai fi valetul oricărei puteri care binevoieşte să se înscăuneze.
- Cînd vor accepta legea – şi vor învăţa să o alcătuiască.
- Cînd vor accepta pluralismul şi dialogul deschis, fără umbră de tendinţă segregaţionistă, indiferent de rasă, naţionalitate, religie, orientare religioasă, sexuală, opţiune politică sau alte principii potenţial generatoare de diferenţe de opinie.
- Cînd vor şti ce sînt, ce înseamnă şi cum funcţioneză instituţiile menite să îi reprezinte.
- Cînd vor accepta valorile individului uman ca universale – referindu-se în egală măsură la cel mai sărac sau cel mai bogat dintre cei care alcătuiesc societatea.
Cîte o mie de cuvinte pentru fiecare dintre cele opt capitole deschise anterior, în zilele viitoare.
Aştept cu mare interes comentariile voastre.
Vă place tema? Vă interesează? Credeţi că merită să vorbim despre asta?
Cand vor invata ca:
– respectul, bunul simt, educatia nu sunt doar cuvinte in DEX…
– sclavagismul nu este sinonimul cuvantului job(sau angajat)…
– functiile atribuite unei persoane ex. director, asisent manager, asistent HR nu sunt ,,unitati de masura,, ale inteligentei..
– misoginismul nu este un trend…
🙂 Frumoase sugestii! Extrem de specifice!
Multam, Alina! Si, te rog, nu mai fi mihnita de atmosfera de la birou – iti sugerez sa ii iei mai putin in serios pe cei care isi dau aere.
Cum am promis, urmeaza un serial despre ce ne uneste si ne desparte de UE – te astept sa vorbim!
Am trecut demult de stadiul de mahnire. Singurul lucru de care imi pare rau este ca involuam in loc sa evoluam. Si totusi mi-as dori sa imi cresc copilul(copiii) intr-o societate care sa le ofere o educatie si un viitor mai bun nu alternative mai putin ortodoxe, morale sau etice. Dar cine stie…
Alina, si „mihnirea” e tot in gena nationala – ca reactie la o disfunctie. Ca si resemnarea – pe care ma bucur ca nu o regasesc in textul tau!
Asta e si propunerea mea in articolul despre care vorbim:
1. sa ne intelegem fiinta nationala, cu trasaturile ei
2. sa planificam felul si directia in care putem schimba ceea ce nu ne place
Daca ne si motiveaza dorinta de a lasa copiilor nostri o lume mai buna – inseamna ca vom reusi!!!
Doamne ajuta!
Buna,Mihaela! Vom ajunge o natie prospera daca vom inceta sa mai fim resemnati, mioritici, impasibili si coruptibili.Poate vom incepe sa reactionam vreodata constructiv la critici si nu sa le luam personal ca pe un afront(daca un amic neamt,de exemplu, imi sugereaza ca planning-ul meu este mai putin eficient decat al lui, nu inseamna ca are ceva personal cu mine!!!)
In timp ce alte natii nu stiu cum sa-si mai arboreze steaguri peste steaguri si sa-si cinsteasca inaintasii, noua ne e rusine si consideram ca nu e „cool”!Apoi noi romanii ne plangem foarte mult si semnalam disfunctionalitati dar nu venim si cu solutii la pachet-asteptam sa ne cada drobul in cap!
Nu stim sa ne facem lobby!Cu tara plina de peisaje unice, monumente ale naturii si vestigii arheologice,noua ne semnaleaza turistii straini ca avem cu ce ne mindri!
Prin faptul ca isi vorbesc tara de rau peste tot si isi contesta singuri marile personalitati – romanii sunt cei mai mari dusmani ai romanilor!
Te imbratisez, Hanna! Sint chiar fericita ca ne revedem!
Eu, una, cred ca sintem cu atit mai puternici cu cit ne cunoastem mai bine – individual si colectiv. Pentru ca doar cunoscindu-ne si asumindu-ne identitatea, putem modifica – spre bine – ceea ce ne dorim a fi modificat: mentalitati, comportamente, maniere de relationare.
Ma bucur ca te intereseaza subiectul propus de mine – si voi continua!
In curind, despre mostenirea noastra bizantina si visul UE de a reface Imperiul Roman 🙂
Un week-end minunat! Sa ne vedem cu bine!
Tema propusa este interesanta si merita cunoscuta cat mai multor cititori ai acestui blog si raspandita pe cat posibil. Am convingerea ca trebuie sa ne oprim, putin macar, din fuga noastra nebuna si sa analizam daca e bine ceea ce facem, daca mai avem sanse sa ramanem afiliati acestei comunitati, atata timp cat conationali ne fac tara si natia de ras, asta in varianta cea mai legera. Altfel nici nu vreau sa ma gandesc la consecinte.
Va multumesc pentru subiect si pentru invitatie si voi urmari cu atentie postarile viitoare. Noi suntem europeni si trebuie sa nu fim priviti altfel si in viitor.
Moi, multumesc pentru aprecieri si sper sa ma ridic la inaltimea asteptarilor tale cu articolul urmator.
Noi suntem europeni de Rasarit – si nici nu stiu daca vom vrea / putea sa fim altceva in viitor… Totul e sa ne hotarim noi, ce si cum.
Te astept cu drag!
Da, da si da. Sunt de acord cu tot ce ai scris in articol. Probleme, insa, nu are numai Romania; sovinism, discriminare, noua forma de sclavie corporatista, sistem educational elitist, lipsa incluziunii si, mai ales, coruptie, toate astea sunt boli de care sufera si ceilalti membri UE. Bine, nu sunt endemice ca la noi. Cred ca ar fi util sa discutam si despre posibile solutii, ca noi, romanii, stim foarte bine sa (ne) bagam de vina, dar cand vine vorba de masuri concrete si corecte, ne miscam destul de greu.
Nerdskaya – bine punctata diferenta dintre „probleme” si „probleme endemice”.
Eu, una, nici macar nu cred ca avem atit de multe probleme – cred ca avem una si buna: habar nu avem cine sintem si nici ce vrem sa devenim.
Sa speram ca putem, macar, aprinde o luminita la capatul unui tunel istoric…
Subiectul e de mare actualitate.
Occidentul are nu doar un fundamentul cultural grec, roman ci si ulnu crestin protestant.
Conceptia crestina protestanta despre lume este una rationala, avand legitati universale si un scop de indeplinit.
Spiritualitate crestinta prostestanta inseamna existenta legilor, respectarea lor, valoare spirituala acordata muncii. (Pentru ca universul s-a considerat a fi guvernat de legi, s-a cautat descoperirea lor, astfel s-a ajuns la multe descoperiri stiitifice). Munca de calitate a fost considerata un act de inchinare la adresa lui Dumnezeu.
Fatalitatea,ambiguitatea,lispa de raspundere sunt antagonice viziunii crestine protestante occidentale.
Bineinteles, ar fi bine sa ne sincronizam din acest punct de vedere cu tarile occidentale.
🙂 Genevieve, multam de anticipare!
Ma bucur ca subiectul ti se pare de actualitate – si mie! Cred ca pina in momentul in care nu vom intelege identitatea noastra nu vom fi nici liberi si nici semnificativi in expresie.
Te imbratisez si te astept sa dezbatem – abia urmatorul articol va fi despre faptul ca nu ne tragem de la Ram, ci de la Bizant! Sa vezi cite comentarii va stirni! 🙂