Mi-e dor!
Intr-o asemenea măsură cuvintele astea mă fac să mă simt vie, încît le-aş scrie de mii şi milioane de ori!
Mi-e dor să intru într-o cabină de montaj (de televiziune) cu febră de 39 grade Celsius – şi să ies după o cură de creaţie de 1o ore, cu 36.5!
Mi-e dor să zbor peste ideile mele de film şi să le văd în viaţă!
Mi-e dor sa fiu iubită – pe viaţă şi pe moarte! – din toată inima unui bărbat adevărat, care îşi poate asuma o femeie atît de complexă şi atît de puternică!!!
Mi-e dor să fiu fata unei mame pe care am pierdut-o de un deceniu – şi mi-e dor să fiu mama unei fete care are nevoie de mine, oricum aş veni, cu orice pachet!
Mi-e dor să fie cineva cu instrucţie medicală prin preajmă şi să-mi ia pulsul nebun – iar eu să mărturisesc că e pentru vreo lansare de film, de revistă, de business sau de viaţă!
Mi-e dor de nopţile lungi din garsoniera mea, în care aşteptam zorii pentru o nouă competiţie cu firme uriaşe, în care noi cîştigam fără greş!
Mi-e dor să plec de acasă liniştită, şi să vină Emi în locul meu să stea cu „copiii”.
Mi-e dor să rezonez cu cititorii mei – să ne pierdem şi să ne regăsim, tot noi!
Mi-e dor de Mihaela cea pe care am văzut-o la tv şi am pierdut-o, nu ştim pe unde!
Mi-e atît de dor să trăiesc – şi mă tem că e atît de tîrziu!
Mi-e dor de Camelia, in pragul lacrimilor, in negocieri!
Mi-e dor de Alice concentrata si dura!
Mi-e dor de Simona, cind era, si cind nu era – Simona cea care ne ţinea spiritul complet treaz!
Si noua cititorilor tai ne este foarte foarte dor de tine , Mihaela cea care esti „Cit de departe” de noi…..( doar palpabil „vorbind”), si vorba cintecului de acum :ne intorcem la tine si te asteptam, avem rabdare, eu recitesc materiale mai vechi ale tale care-mi tin de dor de tine
Multumesc si acum, d-nei Alice si Simonei pentru ca te-au adus in echipa Tangoului atunci mai demult( regret ca nu am prins vremea cu aparitiile si tot ce ai creat la televiziune). Nu-ti fie teama sa traiesti, nu ai de ce nu este tirziu deloc, nu ai terminat tot ce mai ai de facut pentru tine si sufletul tau , dar nici pentru noi cititorii tai( eu care nu am avut fericirea sa te vad pe sticla atunci cind trebuia poate poate o sa am norocul sa te vad de acum incolo undeva – vreodata, poate chiar la noua emisiune a doamnelor de la Tango)
Iris, mulţumesc mult pentru frumoasele cuvinte de încurajare!
N-am stat departe din lene sau mizantropie, ci pentru că o problemă de sănătate mai serioasă decît eram dispusă să o văd m-a ţinut departe de taste.
Măcar pentru cei cărora le e dor, voi fi mereu aproape!
Te îmbrăţişez cu drag!