fbpx
„”Adevăratele înfrîngeri sînt renunțările la vis.”“

Frost/ Nixon de Dimbovita

de

Alaltăieri, cînd Mihai Gâdea anunţa la „Sinteza Zilei” că îl va avea invitat, peste 24 de ore, pe actualul Prim Ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, m-a curpins un entuziasm de nedescris! Mi s-a părut primul gest de normalitate jurnalistică din ultimii ani şi speram să deschidă un nou for de dialog între public şi autorităţi. O intervenţie constructivă, dincolo de atacuri veninoase. O autentică dezbatere asupra viitorului societăţii româneşti, dincolo de partizanate. M-am şi repezit pe facebook să-i urez succes şi să-i sugerez nişte întrebări – nu ne cunoaştem personal, nu ne-am întîlnit niciodată, dar, deh!, trăim epoca în care un „like” ne poate rezolva cele mai arzătoare probleme de comunicare. Pentru prima dată după un amar de vreme, am avut aşteptări.

De ce?

Îmi place moderatorul Mihai Gâdea. Mi-a plăcut mult din momentul în care l-am văzut primele dăţi pe ecran, prezentînd ştirile, noaptea tîrziu – avea un fel de patină de civilizaţie, care, dincolo de timiditatea care îi dădea stînjeneala aferentă începutului, îl făcea extrem de agreabil. În momentul în care a fost „upgradat” să modereze, mi s-a părut că propunerea de tipologie cu care vine poate crea un alt standard în televiziune. Pe vremuri, Marius Tucă, pentru a-i depăşi timiditatea, se folosea de tupeu. Stîngăcia, cu rădăcini într-o natură sensibilă şi hrănită
cu informaţie superficială, era acoperită cu un strat gros de comportament de tarabă. Trist. Şi de succes. (Dar ştim de la Hannibal the Cannibal că „începem să ne dorim ceea ce vedem în fiecare zi”!). Apariţia lui Gâdea, aşadar, era salutară. M-a cucerit definitiv prin faptul că, o bună bucată de vreme, l-a avut invitat permanent la „Sinteza Zilei” pe Octavian Paler – faptul în sine ar fi putut fi opţiunea producătorilor sau a postului, dar delicateţea în investigare, atenţia la interlocutor, graţia conversaţiei, îi aparţineau tînărului Mihai Gâdea, care promitea să fie o prezenţă îndelungată, constructivă şi elegantă pe micile noastre ecrane.  Astăzi, în pofida faptului că filozoful a fost înlocuit cu o paletă de figuri de carnaval, amestecate, la iuţeală, cu o seamă de jurnalişti de calitate aflaţi pe statul de plată al trustului (cum sînt Oana Stancu sau Adrian Ursu), Mihai Gâdea tot îmi place – şi chiar dacă văd cum i se îngustează perspectiva pe măsură ce aplombul creşte, tot mi se pare o figură frecventabilă. Una dintre cele extrem de puţine aflate pe ecranele româneşti.

Pe Mihai Răzvan Ungureanu l-am cunoscut demult, la începutul anilor `90, cînd, tînăr absolvent fiind, fusese invitat de regretatul Iosif Sava într-una, apoi într-un set de emisiuni. O întîlnire frugală, dar pe care am ţinut-o minte. Mi s-a părut un tînăr întru totul remarcabil. Pe parcursul lui în administraţia centrală, în ciuda unor gesturi politice încă inexplicabile pentru mine, cum ar fi relaţia cu Partidul Naţional Liberal, mi s-a părut una dintre puţinele figuri publice de calitate extrem de bună – construit pe o educaţie impecabilă şi o instrucţie cu multe
orizonturi internaţionale, omul este o bună contra-propunere la tipologia consacrată a politicianului de Dîmboviţa, care pînă şi prin ecran duhneşte a secărică şi usturoi din mici. E, mi se pare mie, puţin susceptibil de a se înhăita şi a se încovoia de spate în schimbul unor meschine stipendii – în cele din urmă, din poziţia de consultant pentru investitori străini, sau universitar colaborator al unor instituţii europene de prestigiu, ar putea cîştiga mult mai mult. Şi ar înlocui bălăcăreala din viaţa publică cu liniştea bibliotecii sau plenitudinea de a te găsi în faţa unor amfiteatre pline de studenţi.

Aşa se explică de ce am aşteptat cu nerăbdare întîlnirea dintre doi oameni pe care îi admir. Îmi era dor de un dialog dinamic şi inteligent.

Cu atît mai mult mi se frînge inima cînd scriu că am avut un „Frost/Nixon” de Dîmboviţa!

Am să-mi şi argumentez opinia.

Un talk-show al unei televiziuni de ştiri are drept prim obiectiv servirea interesului public. Interesul public cere lucruri relevante. Interesul publicului cere lucruri distractive, care să placă. Uneori, din deservirea ponderată a acestor două componente, ies emisiuni extrem de reuşite.

Nu s-a întîmplat acest lucru în emisiunea de aseară.

Chiar dacă a avut structură în abordarea conversaţiei, cu întrebări incisive şi inteligente, Mihai Gâdea s-a dezavantajat prin starea de spirit. Ceea ce admir la el cel mai mult – bunul simţ, l-a făcut să îşi construiască un complex faţă de inteligentul, multi-cultivatul Prim Ministru. M-am trezit în faţa unui moderator care se auto-descalifică, numindu-şi propriile intervenţii „bolovănoase”, cînd se referă  la felul în care  formuleză  întrebările publicului. Şi trece uşor peste replici găunoase, doar pentru că sînt elegant formulate!!! Cum se poate să te mulţumeşti cu răspunsuri de tipul „Daţi-mi voie să am încredere în competenţa ANI”?! Antena 3 a prezentat numeroase cazuri în care instituţia
respectivă a dat chixuri majore – iar domnul Gâdea nu s-a încleştat nici un pic în luptă, cu toate argumentele la îndemînă.

Am văzut şi un Prim-Ministru care trage de timp zece minute doar pentru a-i demonstra unui moderator neantrenat în ale semiologiei faptul că valoarea tonului e neglijabilă în interpretare – ceea ce, de la Chomsky încoace, s-a tot arătat a fi profund neadevărat! Căci „tonul face muzica”! În loc să facă spectacol de cultură politică şi cunoştinţe despre dezvoltarea statului, la nivel european, MRU a recurs la strategii ieftine de punere în inferioritate a interlocutorului, reuşind să transmită nimic mai mult decît aroganţă bine temperată.

O afirmaţie perfect legitimă a moderatorului, aceea că nu poţi ignora incompetenţii şi corupţii de la putere, a căror perenitate în funcţie o legitimează un întreg sistem de complicităţi, se cioflegeşte la contactul cu replicile sterile ale PM-ului,  care ne conferenţiază despre nume
proprii şi principii de management în faţa cărora adoarme şi motanul meu (da, da, „sistemele nu se reformează schimbînd persoane”,” statul nu se peticeşte, se construieşte”). Putea, oare, să răspundă unei întrebări – extrem de importante, în esenţă – cu schiţa unei viziuni pe termen lung şi a măsurilor concrete prin care o va atinge? Mă tem că nu vom şti.

Ceea ce mi-a pus capac a fost felul în care a fost abordată povestea soţiei!!!

De cînd am văzut „Bambi” pînă aseară n-am mai plîns aşa! Personaj central: un „medic bun”, cu o carieră super-expusă, încă din 1998, cînd, neplătită, săraca, s-a înfipt în Consiliul de administraţie al unei firme al cărei obiect de activitate „se îndreaptă către nevoile oamenilor simpli”. Gâdea, aşa cum îi zice şi numele, piratul cel rău: „În momentul în care consortul are o carieră şi îşi vede de drum”, incompatibilitatea, clar, e doar rezultatul relei credinţe.

Şi Gâdea, surpriză, tace precum căprioara în păpuşoi!!!

Doamna respectivă poate fi un medic excelent. Este totuşi membră în CA al unui SRL!!!  SRL – adică o societate care, indiferent de obiectul de activitate, are drept obiectiv realizarea de PROFIT!!! Gargara cu nevoile celor defavorizaţi e o jalnică poveste, care în loc să adoarmă copiii, îi enervează! E ca şi cînd ne-ar explica Barack Obama că e normal ca soţia lui, avocatextrem de performant, să fie membră în CA al unei firme satelit a  Exxon! Că, deh, nu e plătită!

Emisiunea s-a terminat şi cred că soţul meu, care se uita în paralel la un meci de fotbal şi o emisiune cu „Recorduri Trăznite” înscrise în Guiness Book, a fost mult mai cîştigat. Nu i-o fi crescut nivelul de informare şi n-o fi simţit o dramatică modificare a epistemologiei personale, dar măcar s-a distrat.

În ce priveşte emisiunea pe care eu am ales să o vizionez, pauza de publicitate, în care s-au înghesuit să apară producători de medicamente, fundaţii, comercianţi de ocazie, dar şi colegii de trust, a fost mult mai interesantă! Căci după asemenea prezenţe, „Digest Duo” era singurul care mă mai putea ajuta să am o noapte fără crampe.

M-am mai convins o dată că la punctele de frontieră cu România ar trebui să scriem: „Lăsaţi în urmă orice speranţă , voi, aceia care intraţi!”

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Cand inca mai eram in Romania, deschideam televizorul o data la 2 saptamani… Aici unde sunt acum, nu am. Nici TV, nici regrete 🙂

    Am ramas, inversunata, intr=un spatiu sufletesc apolitic, si nu ma dezic de aceasta alegere, oricat de lipsita de simt civic as fi/as parea. De patriotism nu mai vorbesc, atata timp cat spun si eu ca Mihaela, cu amaraciune „Lasati in urma orice speranta…”

    Monica V 14 martie 2012 18:26 Răspunde
    • Monica, sa speram ca in absenta „obiectului”, macar te-au amuzat comentariile.
      Eu nu m-am uitat deloc la nici un post romanesc si nu m-am apropiat de vreo gazeta on-line timp de un an dupa ce am parasit Romania. M-am reapucat de „informare la zi” pentru ca nu doream ca articolele mele din „Tango” sa fie rupte de cititoarele noastre – voiam sa aduc sens si utilitate intr-un cotidian altminteri anost si, da, lipsit de speranta.
      Undeva, intr-un colt nedezvaluit de suflet, pilpiie speranta ca noi, ca natiune, ne vom dori un prezent si un destin mai bun – si atunci ma voi putea intorce, pentru a fi de folos.
      Inca mai sper!
      Dar nu stiu…

      Michaela Burda 14 martie 2012 18:38 Răspunde
  • pentru aprecierea ta pentru gadea am tot respectul chiar daca eu nu il pot suporta.pentru acest nou prim ministru am tot respectul in schimb,a raspuns cand a fost provocat in acea emisiune…….la care nu ma uit niciodata.nici eu nu ma mai uit la tv deoarece pierd timp pretios,citesc,discut cu fiul si sotul meu sau comunic pe net cu familia .a da,eu m.am intors dupa 10 ani acasa si nu.mi pare rau,nu e lapte si miere nicaieri.acasa ramane locul meu,si in germania am tras destule,am intalnit destui.salutari.

    lumi 14 martie 2012 19:50 Răspunde
    • Luminita, multumesc pentru lectura si comentariu!
      Eu cred ca fie si invitarea Primului Ministru in studiourile Antena 3 e o afirmare a dorintei de normalitate – un motiv in plus sa ramin o telespectatoare fidela a dlui Gadea, chiar daca am, adesea, stringeri de inima (citeva sper sa se fi vazut si in articol).
      MRU m-a dezamagit cel mai mult!
      E minunat ca putem schimba opinii, dincolo de optiunile diferite pe care le avem!
      Inca o data, multumesc!

      Michaela Burda 14 martie 2012 20:04 Răspunde
  • ”Undeva, intr-un colt nedezvaluit de suflet, pilpiie speranta ca noi, ca natiune, ne vom dori un prezent si un destin mai bun” – de dorit e sigur ca ne dorim, intreaba orice om de pe strada si iti va spune ”sigur, asta vrem”, asta vrea toata tara….numai ca nu e suficient sa ne dorim, mai trebuie sa si putem. Si ma tem ca fiecare an care se iroseste in van ne trage mai mult in jos, ne va face munca in viitor si mai grea … ca orice etapa din viata care nu s-a ”ars” la timpul ei.
    Uite , eu, ca si tine, zic ca vreau sa fac ceva bun, sa schimb ceva in bine, sa ajut cum pot … Mai sunt mii ca noi, poate chiar vreun milion-doua… Cum, de unde incepem ?! Avem loc de cei care de cele mai multe ori sunt pusi sa ne hotarasca soarta, dar nu pot, nu vor, nu stiu ?
    In fine, e un subiect dureros.
    Cu toate astea, ca si la tine, o mica flacara de speranta mai licare pe undeva si zau ca nu imi dau seama ce o mai alimenteaza :). Nimic din ce se intampla nu-i face bine. Si totusi. Inca mai arde, dar cine stie pana cand.

    Oricum, ne bucuram ca esti cu noi chiar si de unde esti, mai stai, osa stii cand trebuie sa vii :).

    Oachi 14 martie 2012 20:12 Răspunde
    • Cred ca daca incepem cu noi insine / insene – e inceputul cel mai sigur si la indemina. Apoi, ne putem alege interlocutorii potriviti. Si apoi reprezentantii. Sau ne putem noi gindi sa reprezentam.
      Sint variante nesfirsite si ceea ce ma bucura e ca ne gasim pe aceasta pagina, unde putem impartasi idei, sperante, actiuni.

      Michaela Burda 14 martie 2012 21:05 Răspunde
  • Apopo de domnul Gadea:

    O sminteala – Articol apărut în revista „Dilema veche”, nr. 404, 10-16 noiembrie 2011. Andrei Pleşu este scriitor, eseist, director fondator al revistei „Dilema Veche” şi rector al Colegiului „Noua Europă”.

    Marina 15 martie 2012 8:06 Răspunde
    • Marina, iti multumesc mult pentru contributie! si cred ca si Dl. Plesu ti-ar fi recunoscator pentru ca ii promovezi viziunea si mesajele.

      Nu am lasat intreg articolul, din decenta. Acesta este blogul meu, pe pagina „MD”. Cine va dori sa (re)citeasca articolele semnate de Dl. Plesu, sint sigura ca o va putea face. (ce-i drept, acum dind niste banutzi pt revista, deh! dupa buget).

      Pe scurt, articolul Dlui Plesu mi se pare nedemn (se foloseste de un dialog privat cu un jurnalist si glosseaza pe marginea unui dialog despre care nu avem sti daca a existat si in ce forma), neprofesional (pentru ca nu are acordul celeilalte parti si nici un punct de vedere scris legat de cele intimplate, ori martori care sa confirme ca lucrurile au stat chiar asa) si lipsit de cea mai mica umbra de generozitate (daca era atit de preocupat de sminteala unui mai tinar confrate in ale jurnalismului, sint sigura ca Dl. Plesu ar fi putut deschide un dialog cu Dl. Gadea, din care acesta din urma ar fi tras toate invatamintele.)
      Andrei Plesu trage de urechile amintirii in 2011, un om care in 11 ani a evoluat, iata, si fara sprijinul celui care a asteptat mai mult de o decada ca sa dea… sfaturi.
      Oricum, multumesc pentru aducerea in discutie a subiectului.
      Vedem, astfel, de ce viata publica de la noi e atit de ingalata, iar dialogul facut imposibil tocmai de catre cei care ar trebui sa il promoveze!
      Personal, cred ca trebuie sa ne deschidem serios perspectiva asupra smintelii. Si s-o evitam.

      Michaela Burda 15 martie 2012 8:31 Răspunde
  • Strategia Premierului nu este ieftina. Este una dintre metodele de dezarmare a interlocutorului, la care se apeleaza in interogatorii, pentru temperare si divagare.

    Antisexul 15 martie 2012 11:52 Răspunde
    • Ei, bine, daca asta practica „serviciile” noastre – multumim ca ne-ai spus!
      Asa am aflat si noi de ce avem informatii de o atit de proasta calitate 🙂
      Ca sa revin, insa, la tonul serios:
      1. Cind a acceptat invitatia in studio nu a acceptat sa stea fata in fata cu un moderator, ci cu o societate in degringolada, care are nevoie de repere. Moral, cinstit si normal din partea Dsale ar fi fost sa nu-si dispretuiasca telespectatorii, livrindu-le malversatiuni livresti! Romania are nevoie de o viziune – el ne-a aratat o fantosa! Romanii au nevoie de o directie – el a oferit o caterinca eleganta.
      2. Orice strategie buna aplicata prost are un rezultat lamentabil – asa cum a avut demersul lui.
      Minunat comentariul tau scurt si incitant!
      Te mai astept!
      Prosexoasa 🙂

      Michaela Burda 15 martie 2012 12:52 Răspunde
  • Mie Gadea mi se pare ca se inconjoara doar cu invitati care ii canta in struna si e deschis pentru un dialog real cu oameni avand opinii deferite de ale lui. Mi se pare neadecvat de pilda de ce in cadrul emisiunii lui ii da cuvantul si dlui Mircea Badea, doar are Badea destul timp cand ii urmeaza emisiunea proprie.

    Din ceea ce a spus MRU (nu doar in acea emsisiune) eu inteleg ca este bineintentioat dar fraile puterii nu sunt la el. De exemplu i-a spus lui V Ponta ca ar schimba-o pe Roberta Anastase dar nu ii sta in putere.

    Asadar arata bine la suprafata dl MRU dar nu isi permite sa atace problemele de fond ale tarii si sa le rezolve cum ar vedea dansul.

    Genevieve 15 martie 2012 14:19 Răspunde
    • Genevieve, cred ca ai simtit la ce m-am gindit cind am spus ca regret ca Dlui Gadea i se ingusteaza perspectiva…
      Sistemul de „pasa” – cum ii spun ei, de trecere intre emisiuni, cred ca l-au adoptat in ideea de a „momi” telespectatorii de la o emisiune la alta. Si am mari indoieli ca e o ideea buna, dar majoritatea telespectatorilor are un cuvint greu de spus in asta.
      In ceea ce-l priveste pe Dl PM MRU – si eu ma tem ca e numai suprafata si spectacol de cuvinte; inca o fumigena aruncata indeminatic de Presedinte in drumul nostru catre nicaieri.

      Michaela Burda 15 martie 2012 14:36 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Michaela Burda Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title