fbpx
„”Adevăratele înfrîngeri sînt renunțările la vis.”“

Frumoasa şi Gâdea

de

De la un timp încoace viaţa publică din ţărişoară dă pe răscoale, plină pînă să debordeze de generozitatea unor domnişoare, care se consideră modele de succes şi îşi găsesc ecoul bine meritat în condeele a diverşi gazetari sau producători de televiziune.

Era să spun că aseară „finalul a încununat opera” – dar nu sînt nici pe departe atît de naivă încît să cred că e finalul!

Să reformulez: principalul post de ştiri din România, ne-a oferit un corolar al bunăvoinţei acestor tinere pline de reuşită (mai mult sau mai puţin) internaţională, dornice să împărtăşească şi celor mai puţin luminaţi din zaharurile împlinirii.

Prezenţa domnişoarei în emisiune a fost intens promovată, cu dorinţa limpede a realizatorilor, de a ne vedea pe toţi strînşi pe lîngă micul ecran precum muştele pe lîngă… lampă, cu caieţele de notiţe pregătite – în fine, unii dintre noi puteau să folosească prosoape sau şerveţele igienice, după nevoi, în cazul în care nu s-ar mai fi putut abţine şi şi-ar fi dat drumul… la şuvoiul de lacrimi izbucnit în faţa impresionantei poveşti sau la ce-ar mai fi avut pe la îndemînă, sub impactul copleşitorului succes internaţional al congenerei noastre de acelaşi neam.

Am avut şi eu caieţel, care, din păcate, a rămas gol – n-am putut nota nici o poveste pentru că fondul principal de cuvinte al invitatei domnului Gâdea îl concura îndeaproape pe al dogului meu german (fără nici o şansă de a-l depăşi, totuşi!). Am rămas, totuşi, cu o învăţătură: să pleci întotdeauna de acasă devreme, cu planul de a face bani şi cu visul de a deveni cîte ceva din tot ce vezi la televizor! Şi, pe măsură ce mă realizez că, poate, nu numai eu, ci şi o seamă de nefericite copile, pierdute între lipsa de comunicare parentală, degringolada sistemului de învăţămînt şi otrava televizată, ne-am zgîit în ecrane, îmi vine să scriu ca şi cînd aş urla: decît să aveţi asemenea certitudini, mai bine să aveţi numai îndoieli!

Să nu mă înţelegeţi greşit: nu sînt, nici pe departe, o persoană cu înclinaţii monahale şi nu dispreţuiesc deloc banii! Atîta vreme cît ei sînt consecinţa abilităţilor noastre, a felului în care am adăugat valoare lumii, în general şi vieţii individuale, mai ales – sînt bineveniţi! Mă îngrozeşte doar ideea că ei pot fi motivaţia a ceea ce întreprindem!

Să ne uităm un pic la aceste profiluri de domnişoare generoase – ce au în comun? Şi, în cele din urmă, ce-am avea de învăţat de la ele?

Background-ul e, cu singuranţă, unul comun: oraşe de provincie, familii lipsite de posibilităţi materiale sau tarate de comportamente emoţionale defavorizante pentru copil. Totuşi, fetele astea încă trăiesc cu sentimentul că lăsîndu-le să plece în lume cînd nici nu ştiau bine cum se numesc, părinţii au demonstrat „grijă” de ele, ba chiar şi „încredere”, insuflîndu-le valori nemuritoare – pe care nici nu le auzim pomenite, nici nu le vedem în faptă, dar stăm potoliţi, siguri că, dacă ne uităm dincolo de părţile lăsate cu generozitate la vedere, le găsim noi pe undeva.

De înţeles de ce, tot uitîndu-se la televizor, au vrut toateştrele o cale rapidă de ieşire dintr-un mediu damnat să nu le ofere nimic din ceea ce şi-ar fi dorit.

Care era capitalul care le putea evidenţia? Pe piaţa plină de bunătăţi, care era avantajul lor competitiv?

Uite, cea de aseară, recunosc, arată atît de bine încît merita să fie luată o dată chiar şi de domnul Gâdea, la dînsul în emisiune, mai ales cu girul prietenul său de suflet, tot mare realizator de profesie, care ne declarase că e „bună grav”, doar ca să ne îndrume către adevărata scară a valorilor. Celelalte – credincioase, ca şi ea! – au făcut un pact cu Dumnezeu şi pe unde el a mai greşit au compensat titularii de cont şi amicii lor chirurgi.

Una a încercat, pe la 18 ani, să-şi arate dragostea neţărmurită pentru un nefericit de consătean şi a avut, într-una de emisiunile de mare audienţă, clipa ei de glorie şi degradare. Mai tîrziu, un flăcău tomnatic cu un trecut bizar a legănat-o pe valuri în timp ce, vai!, nemernicii de la ziarele de scandal îi vînau intimitatea de pe plajă şi pac! în timp ce dubiile vagi despre sexualitatea lui s-au spart precum un balon de săpun, silicoanele ei nou-nouţe au rămas la vedere, iar cariera ei mediatică a izbucnit cu un succes răvăşitor – deci, încă o dată pac! Două iepuroaice dintr-o dată!

Cea de-a doua s-a apucat să defileze, cînd pe-acasă pe la un furnizor local de servicii preferenţiale pentru domni generoşi (oare de aici să fi învăţat generozitatea fetele noastre?!), cînd pe lîngă un, vai, alt flăcău tomnatic. În loc ca el să înfunde puşcăria pentru sex cu minore, iar ea să fie în grija asistenţilor sociali, au devenit amîndoi – din ce în ce mai căsătoriţi – vedete media, cu un canal dispus să cheltuiască bani pentru a le înregistra toate inepţiile, pentru a le prelucra electronic şi a le vărsa ca pe pahare de ambră în ochii celor care voiau să-şi umple mintea şi sufletul cu aventurile unei atît de frumoase iubiri.

Cea de-aseară, ce să vezi, tot de defilat s-a apucat, dar cu mult, mult mai devreme, departe de casă, pentru că, totuşi, deodorantele de existenţă sînt scumpe şi ineficiente în oraşe de provincie. Ca un făcut, izbucnirea ei în atenţia mass media internaţionale s-a făcut tot în preajma unui flăcău, e adevărat, tot către toamna vieţii, dar cu o notorietate mult mai mare decît a celor doi românaşi. Ceea ce, din păcate, nu e o diferenţă de nivel, ci una de nuanţă… E drept, una care se vede şi în cifre de contract şi în contacte (de business, desigur) – pentru că, după ce a devenit „ambasador de brand”, realizează o peliculă care cînd va fi, dacă va fi, va fi, cu siguranţă un răsunător succes internaţional, dar e atît de sigur că va fi încît ce rost mai are să nu rupem noi gura tîrgului jurnalistic şi s-o arătăm naţiei înainte de climax?! Că, oricum, climaxul va avea loc internaţional!

De unde ajungem şi la cea mai importantă trăsătură comună: tupeul. Şi, da, pentru asta merita să fie invitată graţioasa domnişoară internaţionalizată de aseară! Dacă celelalte două n-au mai avut curajul să deschidă gura în public, ea ne-a spus răspicat că asta nu e o lume în care reuşeşti dezbrăcîndu-te şi că ea e plătită ca să se îmbrace! Numai că, ce să vezi, a avut o carieră extinsă ca model de lenjerie intimă!

Să recapitulăm: care ar fi ingredientele care alcătuiesc un model de succes, în ţărişoară sau aiurea?

Se ia o doză sănătoasă de foame de banuţi, se amestecă bine cu un flăcău tomnatic şi posesor de cont, se sună nişte cunoştinte din presă şi se toarnă o poveste înlăcrimată despre orice pe toate canalele care se deschid. Se adaugă diverse manevre, de obicei cu un microfon, pînă cînd nivelul de notorietate care nu se ridica din fleşcăială nici cu fanfara militară, începe să dea semne de viaţă. Se umezeşte din cînd în cînd, cu grijă, la bază, ca să se păstreze verde. Se pozează la nivelul optim şi se dă la tot consumatorul de media!

Am şi eu modelele mele de succes şi dacă aş (mai) avea o fată aş fi mîndră să le am invitate în emisiune: Nadia Comăneci – mit în viaţă şi femeie superbă, Elisabeta Lipă – legendară campioană multi-medaliată olimpic, Iolanda Balaş Soter – o istorie vie a performanţelor atletice internaţionale, Maia Morgenstern – aleasă de un monstru sacru să contribuie cu un rol iconic la un film care a marcat cinema-ul contemporan, colaboratoare a unor regizori de geniu, Oana Pellea – actriţă al cărei succes internaţional a uimit lumea vestică, a cărei graţie unică şi înţelepciune profundă o fac unul dintre cei mai fascinanţi interlocutori de televiziune, Anamaria Marinca – o tînără al cărei talent a cucerit Londra şi nu numai, Nina Cassian, Ecaterina Oproiu, Lucia Hossu Longin…

Şi, credeţi-mă, pot continua cu astfel de emisiuni-portret cel puţin 3 ani!

Pentru cei care nu mai obosesc de lipsă de gust şi responsabilitate, dar mai ales pentru domnul Gâdea, tatăl unei fete: şi-ar dori ca fiicele lor să se uite la televizor şi să-şi asume modelele pe care ei le promovează?

Cîte vieţi de frumoase mai trebuie irosite în „succese” pentru ca gîzii responsabili de decapitarea spirituală a unor generaţii să se oprească?

Povestea asta n-a început şi, din păcate, nu se termină cu emisiunea de ieri – e veche de două decenii şi merge din rău în îngrozitor. În cele din urmă, cîte frumoase şi cîţi gîzi ne mai trebuie nouă, pînă cînd să ne fie suficient?

Basta!

 

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Ma bucur ca mi-am petrecut timpul, atunci, citind! Nu o sa am ocazia sa defilez, glorioasa, dar macar o sa am mai mult de 800 de cuvinte in vocabularul de baza!
    Pe cind imi povestesti cum e cu”Burlacul”? prefer povestirea, caci din promo-urile de la tv. nu cred ca reusesc sa capat interes!
    Multumesc!

    madalina 25 aprilie 2012 5:10 Răspunde
  • …da, mi-as fi dorit la un moment dat sa scriu cum e sa fii concediat pentru ca ai „prea mult” bun simt, prea multa decenta, prea multa educatie… Poate, la un moment dat, ma voi intoarce si la tema asta.
    De data asta doar despre fete care n-au nimic din cele de mai sus si isi gasesc realizatorii pe masura, in detrimentul unui public care merita mai mult.

    Michaela Burda 25 aprilie 2012 5:46 Răspunde
  • nu inteleg de unde atata venin? domnul gadea a vrut audienta, evident, dar nu cred ca tbuie sa ridicam parul la invitata.nu sunt partizana a modelelor dar atata timp cat nu este stripteuza ci model da, este platita sa imbrace niste piese de material, fie ele sumare sau nu.si nu mi s-a parut deloc ca se prezinta ca un model drept de urmat.din contra, mi s-a parut modesta si asezata, benevola sa impartaseasca povestea ei de succes si altora. desigur, nu toate putem sa facem bani din modelling, nu toate suntem frumoase.probabil ca de asta celorlalte nu le ramane decat sa-si exteriorizeze in vreun fel nemultumirea.

    andra 25 aprilie 2012 5:56 Răspunde
    • Draga Andra,
      Putem fi de acord, sper, ca la 46 de ani as fi putut avea o fata de virsta domnisoarei invitate – prin urmare, te invit la inca o lectura in care sa extragi din text acele pasaje din care autoarea ne apare ca revarsind venin – pentru ca atit i-a mai ramas! 🙂
      Chiar daca sint o adulta trecuta de prima tinerete, totusi, crede-ma, am avut momentele mele de glorie si bucurie legate si de o infatisare oarecum agreabila (ca sa nu spun mai mult).
      Cit despre „povestea ei de succes” – partea cu povestea am inteles-o, ca si dorinta de audienta (cu orice pret!) a realizatorului. Partea cu „succesul”, insa, o inteleg mai putin. Ma poti ajuta, rogu-te, cu niste exemple concrete de realizari care merita sa fie prezentate unei audiente nationale?
      Ti-as fi tare recunoscatoare!
      Te astept cu drag sa revii! Imi dau energie comentariile tale 🙂

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 6:15 Răspunde
      • televiziunea privata e construita pt audienta nu pentru educarea publicului. pentru asta putem oricand sa ne uitam la tvr cultural sau la mezzo. publicul alege ce vrea sa vada in functie de cum se regaseste in ce apare la televizor. fata nu e vinovata cu nimic pentru ca a fost invitata la televizor, nu inteleg de ce tbuie sa o atacam. e un copil de 20 si putin de ani.

        andra 25 aprilie 2012 7:58 Răspunde
        • Romania arata in felul in care arata astazi pentru ca, de dragul audientei, realizatori zelosi au pus responsabilitatea in cui. De cind e presa pe lume, s-a zbatut intre a servi interesul publicului si a sustine interesul public. Finantata din bani privati sau nu, televiziunea trebuie sa fie responsabila!
          Logica pe care o expui aici poate fi sumarizata astfel: „Nu-ti place, schimba canalul!”
          Prin extensie – „Nu-ti place Romania, cara-te!”
          Oare asta ne dorim?! Pentru noi si copiii nostri?!
          Cit despre fata – numai de bine; nu ea era tema mea.

          Michaela Burda 25 aprilie 2012 8:06 Răspunde
    • de unde atata venin ? pai uita-te la poza de pe blog si ai sa intelegi . LOOOOOOOOOOOOOOL

      rose 27 aprilie 2012 12:04 Răspunde
  • Trebuie sa remarcam ca Madalina Ghenea a reusit sa vorbeasca fara sa ne spuna nimic concret. Nu am aflat care este compromisul pe care l-a facut si nici pretul platit pentru glorie. Indubitabil este ca inteligenta ei face diferenta. Ca este vorba de o inteligenta practica sau afectiva, poate amandoua, ramane sa intelegem dupa ce vedem si filmul in care jucat. Oricum, a reusit sa impuna respect, ceea ce spune mult.

    AndreeaB 25 aprilie 2012 6:02 Răspunde
    • Da, Andreea, de asta ma temeam si eu! De faptul ca ajungem sa respectam astfel de prezente, care ne sint etalate pe ore intregi de emisiune, doar pentru ca…?!
      Unicul fapt care o diferentiaza de celelalte doua este ca, in relatie cu mediul international, a ajuns la un comportament neostentativ, care o fereste de orice excese. O ajuta si mintea la lipsa de expresie individuala, e adevarat.
      N-am nimic cu fata – e superba, si, probabil, in meseria ei are un statut care ii aduce cel putin o gramada de bani. De aici, insa, si pina la a ajunge sa facem din asta un model national ma tem ca e cale lunga…
      Continui sa cred ca valoarea nu are nici o legatura cu marimea cupei de la sutien. Sorry! 🙂

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 6:21 Răspunde
  • In acest articol vad revarsate o multime de frustrari ale ziaristei… eu recunosc de la bun inceput ca nu am fost deosebit de impresionata de modul in care si-a povestit Madalina viata, dar ar trebui sa tinem cont ca are 24 ani si ca, totusi la aceasta varsta a realizat multe, cu mari sacrificii. Este de admirat faptul ca nu a ajuns sa se vanda ca multe alte romance din Italia. O admir pentru asta si il felicit pe Mihai Gedea ca din cand in cand mai face si astfel de emisiuni. Poate ziarista ar dori sa vedem doar tiganii sau hotii din strainatate, fara sa-i scoatem in evidenta si pe cei care chiar muncesc. Sunt dezamagita de articol, cu toate ca revista in general este OK

    AlinaV 25 aprilie 2012 6:29 Răspunde
    • Alina,
      Iti multumesc pentru lectura si pentru comentariu.
      Te-as ruga sa ma ajuti sa imi imbunatatesc abordarile, facindu-mi o lista cu frustrarile de care, poate, nu sint constienta.
      Daca ai putea enumera si acele „multe” realizari ale invitatei care e data drept „exemplu national de succes”, ti-as fi si mai recunoscatoare – doar discutind putem invata.
      Daca ai avea o fata, ai gasi de bun augur sa se simta magulita cind i se spune ca e „buna” – in sensul de cartier, de dupa blocuri?
      Ti se pare firesc, dezirabil, ca la 24 de ani un interlocutor sa nu poata inchega o fraza coerenta in care sa relateze fapte, intimplari, evenimente?
      Ti se pare de dorit sa traiesti intr-o societate in care, mai mult decit ceea ce poti face si ceea ce stii, sa conteze, sa zicem, inaltimea sau numarul de la pantofi?
      Astept cu sufletul la gura raspunsul tau!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 6:55 Răspunde
  • Mie Madalina mi s-a parut un om frumos. Pe langa faptul ca nu ar trebui sa judecam pe nimeni, daca totusi nu ne putem abtine, ar trebui sa o facem dupa ce vedem filmul in care joaca. A spus si ea, ca asta considera ea ca e o realizare.
    Da, poate e simpla, usor naiva, poate a avut emotii, poate nu are cel mai extins vocabular, dar cred ca intentiile ei sunt bune si are timp sa invete. Si o alta realizare a ei, in exemplu concret, este faptul ca ajuta un copil din Haiti sa supravietuiasca. Poate suna melodramatic, dar nu stiu multe tinere de 23 de ani care sa aiba astfel de preocupari.

    Adina 25 aprilie 2012 6:45 Răspunde
    • Adina,
      Iti multumesc ca esti de acord cu mine!
      Daca voia sa ne arate o fata frumoasa, realizatorul ar fi trebuit sa ne spuna asta: ia uitati-va ce minunatie! Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place!
      De judecat – nu cred ca e vreo evaluare in articolul meu, iar daca a scapat, se adreseaza realizatorului si nu invitatei.
      De vazut tipare – da! Chiar m-am straduit sa le vad si sa scriu despre ele. Pentru ca e nevoie sa le cunoastem ca sa vedem ce facem cu ele: poate le urmam, ca „modele nationale de succes”, poate nu…

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 7:01 Răspunde
      • Poate ne straduim prea mult sa incadram oamenii in tipare prost facute.
        Michaela, eu te apreciez si iti citesc articolele, dar de data asta nu sunt de acord cu tine. Ne-am obisnuit prea mult sa vedem partea urata a oamenilor, sau sa banuim intentii meschine in ceilalti. Eu am vazut un om frumos, atat pe dinauntru cat si pe dinafara. O tanara care e serioasa, muncitoare, modesta, delicata.
        Nu cred ca o putem pune in aceeasi categorie cu Sanzi, de exemplu.
        Acum, sa dam ochii peste cap si sa spunem ca noi nu muncim pentru bani, noi muncim pentru satisfactia noastra interioara…e usor si da bine, dar din pacate in marea majoritate a cazurilor e ipocrit. Si nu e rau sa muncim pentru bani, atata timp cat produsul muncii noastre este valoros. Si Michelangelo a facut lucrari strict pentru bani si n-a ramas nimeni cu impresia ca ar fi fost un oportunist.
        Eu spun sa-i dam o sansa Madalinei, macar inca 4-5 ani, sa vedem de ce e in stare. Ca, avand noi o astfel de atitudine de la inceput, n-ar mai fi existat poate o Sofia Loren, o Monica Belluci, etc.
        Referitor la exemple de urmat, sunt atat de putine persoane in lumea asta demne de luat drept exemplu incat n-ar mai trebui sa vedem nimic la TV. Cine a avut pretentia sa o urmam pe Madalina?

        Adina 25 aprilie 2012 9:39 Răspunde
        • Adina, iti multumesc pentru lectura si pentru tonul civilizat al discutiei.
          Daca ai remarcat, in cuprisul articolului nu am dat nume – NICI UN NUME!
          Eu am vorbit despre ceea ce este prezentat publicului telespectator din tara ca EXEMPLU DE SUCCES – si cita acoperire are asta in realitate.
          Am dat nume doar cind am enumerat o serie de personalitati, adevarate modele de urmat. Poate asta ar trebui sa ne spuna cite ceva…

          Michaela Burda 25 aprilie 2012 10:10 Răspunde
  • Ne-am obisnuit sa apreciem oamenii cu o logoree impresionanta, persoanele cu o mie de calitati in toate domeniile si care, neaparat, nu fac exces de modestie. Poate ar fi trebuit sa cititi si dincolo de propozitiile insirate, ce-i drept, cu emotie si atentie de catre invitata lui Gadea. Oare cate dintre noi, la 23 de ani, am fi facut fata cu brio unei emisiuni in direct, stiind ca ai ajuns cat de cat cunoscuta in tara natala dupa ce Italia te aprecieaza?

    Da, Madalina Ghenea este o fata ce merita toata aprecierea romanilor, are o cariera frumoasa la 23 de ani, a fost model de podium, fotomodel, model de campanie, actrita si acum se implica in campanii umanitare. Asadar, evolueaza, nu se dezbraca, nu se casatoreste cu barbati potenti financiar, face vreo 3 copii pentru ca mai apoi sa isi petreaca restul vietii pe la emisiuni de scandal…

    Andreea 25 aprilie 2012 7:02 Răspunde
    • Andreea,
      In modestul meu articol am dat si o serie de exemple de persoane pe care mi-as dori sa le vad la tv, prezentate ca „modele de succes” – si care, daca au facut poze in vietile domniilor lor, mai mult sau mai putin imbracate, asta a fost doar consecinta performantei lor.
      Fata e ok – si mai ales frumoasa.
      Problema mea e alta: daca acesta e un exemplu demn de urmat – sa fii frumoasa si sa inveti de timpuriu cum sa stai frumusel in poze, ce urmeaza pentru generatiile care vin?
      Ca sa nu mai spun nimic despre cele care, in domeniile lor, fac performanta adevarata, fara ca ea sa fie in vreun fel bagata in seama – Anamaria Marinca, de pilda.
      Recunosc smerita ca merita sa imi modific abordarea: domnisoara in cauza merita toata aprecierea romanilor! Chiar daca evolueaza tocmai pentru ca se dezbraca…
      Fetelor, sus microfonu! Jos textila!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 7:41 Răspunde
  • Scuza-ma, dar asa o lesinatura de mult nu mi-a mai fost dat sa vad. Macar cele care raman acasa au nerv, sunt combative, obraznice, tupeiste, sunt vii. Ghinea asta, de-abia se tinea in scaun. Deci, fetelor, dragi Pitzi, nu va nenorociti cu o cariera internationala! Nimeni si nimic nu o sa va puna in valoare mai bine decat Dambovita noastra cea limpede si frumos curgatoare! 🙂
    Si cand ma gandesc ca doar cu o seara inainte urmarisem interviul Medeei Marinescu, pe un alt post de televiziune (nici nu indraznesc sa ma gandesc la rating), care spunea ce incasari mici a avut filmul ei „Je vous trouve tres beau” in Romania, spre deosebire de Franta.
    Dumnezeu a fost drept cu frumusetile astea dezgolite, ca le-a dat in compensatie si limba. In felul asta, femeile inteligente isi pot pune si ele in valoare frumusetea interioara. Exact: aia atat de controversata!

    Marilena Guduleasa 25 aprilie 2012 9:20 Răspunde
    • Multam, Marilena!
      Ar fi trebuit sa o adaug si pe Medeea la lista pe care am facut-o pe blog – femei care, intervievate cu inteligenta, nerv si o buna documentare, ar putea face audiente imense!
      Si, da, ar fi modele nationale de succes!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 9:29 Răspunde
  • Buna,

    Sunt de acord cu tot ce ai scris, dar de curand am citit cartea d-nei Aurora Liiceanu despre Coco Chanel. Se pare ca asa au facut cariera cele mai multe femei. folosindu-se de barbati.

    mama 25 aprilie 2012 9:22 Răspunde
    • Mama, unele dintre noi nu! Si ne simtim chiar foarte bine! 🙂

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 9:27 Răspunde
  • Adina, cand spui „usor naiva” vrei sa spui de fapt „usor prostuta”? 🙂

    Marilena Guduleasa 25 aprilie 2012 9:23 Răspunde
    • Nu, doar usor naiva, datorita varstei pe care o are. Mi s-ar parea lipsit de eleganta sa spun despre o alta femeie ca e „usor prostuta”, mai ales dupa ce am vazut-o doar o ora la televizor. As face asta doar daca as vrea sa fiu rautacioasa si sa starnesc controverse.
      Am vazut si eu interviul Medeei Marinescu. E intr-adevar o femeie deosebita, vie, profunda, mi-a placut la nebunie de ea. Poate peste 10 ani voi putea spune asta si despre Madalina. Eu sunt optimista si aleg sa vad partile bune ale fiecaruia.

      Adina 25 aprilie 2012 10:06 Răspunde
  • Un articol plin de rautate si venin. Probabil ca, pe undeva, este adevarat ce ai vrut sa spui, dar stilul agresiv si ironic denota frustrari evidente…

    Carmen 25 aprilie 2012 9:29 Răspunde
    • Carmen, ironia poate fi un stil – multumesc ca ai remarcat intentia mea!
      Te rog mult vino cu exemple:
      1. Trimite-ma si pe mine la pasajele pline de „rautate si venin”, ca si de „frustrari evidente”.
      2. Indica-mi exact partea pe care e adevarat ce am vrut sa spun – poate asa inteleg si eu ce am facut bun si ce trebuie sa corectez.
      Multam fain de comentariu! Intotdeauna voi avea ce sa invat de la cititorii mei.

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 9:34 Răspunde
  • Carmen, trece-ma pe lista frustratelor: a mamelor de fete, frustrate ca astea sunt modelele pe care media le promoveaza, femei care se imbogatesc de pe urma calitatii carnii si nu a cantitatii de inteligenta. Fete ca asta, cata frunza si iarba, toate virgine.
    Si ca sa nu ma acuzati a sunt o baba acra: mie imi place Catrinel Menghia. Care e tot model de top, care a plecat de si mai tanara din urbea natala, care s-a casatorit cu un barbat mai in varsta ca ea (si bogat pe deasupra), care e frumoasa de pica si isi vede de treaba ei, face poze…
    Daca il pui pe fiecare la locul lui, e ok. Cand amesteci planurile, generezi frustrari, in special in randurile celor care nu si-au fixat drept tinta mobilarea vilei din Malibu, ci mobilarea mintii proprii si personale. Cand spui „de succes”, „de top”, fa si distinctia cuvenita: precizeaza la ce domeniu te referi, care iti sunt criteriile.

    Marilena Guduleasa 25 aprilie 2012 9:48 Răspunde
    • Marilena, nu stiu, zau, de ce e atit de greu sa gindim categorial, de ce toata lumea s-a repezit sa dea nume cind eu nu am pomenit nici unul!
      Am luat „exemple de succes” din Romania contemporana, le-am subliniat punctele comune si mi-am exprimat opinia ca e daunator sa prezentam asemenea exemple, cita vreme adevaratele valori – confirmate nu de pozele tabloidelor, ci de propriile performante profesionale – sint ignorate.
      Nu mi-ar placea – absolut deloc! – sa am o fata care sa imi spuna ca modelul ei de viata e vreuna din aceste domnisoare!
      Si mi-ar placea ca Romania sa fie o tara care isi recistiga respectul pentru valoare – iar media sa-si ajute publicul in demersul asta anevoios, cu profesionalism si responsabilitate.

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 10:18 Răspunde
  • Mihaela, iti citesc de multa vreme articolele,imi plac, tu esti o nonconformista.
    Acest text nu te reprezinta. Cred ca nu trebuie sa insisti in explicatii, ar fi posibil sa dezamagesti.
    Sa ai zile frumoase!

    Ecaterina's 25 aprilie 2012 10:19 Răspunde
    • Multumesc, Ecaterina!
      Analiza peisajului media si a impactului pe care el il are intr-o societate cotropita de false valori va ramine o mare pasiune a mea – asa cum a fost exprimata si in postarea curenta.
      Altminteri, multumesc! (si pentru lectura si pentru comentariu)
      iar daca ai ragaz am rugamintea sa imi atragi atentia asupra posibilelor mele erori – voi fi mereu deschisa!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 11:18 Răspunde
      • Din pacate, aproape peste tot in lume, respectul pentru valoare a intrat in declin si scepticii nu mai cred ca este posibila o revenire la o ierarhie autentica a valorilor.
        Pe scurt, dilema la noi este urmatoarea: daca semnalezi aceste realitati esti etichetat ca moralizator nesuferit sau anacronic, daca nu iei atitudine dimensiunea spirituala a omului are de suferit.

        Ecaterina's 25 aprilie 2012 11:57 Răspunde
        • Ma pasioneaza dimensiunea spirituala a omului, Ecaterina! Chiar si a celor care eticheteaza. Pentru ca sint sigura ca, dincolo de reactiile de moment, gindurile bune – mai ales cele citite – isi fac lucrarea constructiva.
          Da, peste tot in lume e asa, dar nu e nicaieri ca la noi! Asta ma motiveaza sa scriu – poate, poate… 🙂

          Michaela Burda 25 aprilie 2012 12:23 Răspunde
  • Michaela,ce invarteai pe la 23 ani? ai dracu` strugurii,sint acri… rau

    michai 25 aprilie 2012 10:58 Răspunde
    • Michai,
      In general nu intru in dialog cu persoanele care au limbaj sau abordari suburbane. In cazul de fata, totusi, fac o exceptie.
      Eu am implinit 23 de ani in 1989, iar pina la terminarea – Magna cum Laudae – a Facultatii de Litere, aveam si un premiu national de regie teatru si o colaborare indelungata cu revista „Teatrul”. In 1990, la 24 de ani, am devenit redactor de televiziune si am semnat – ca producator si realizator – o seama intreaga de documentare, filme si teleplay-uri, unele dintre ele premiate. Prezentam in direct, saptaminal, emisiunea de actualitate teatrala „Gong”, pe programul I al TVR si emisiunea „Scena”, pe programul 2 si contribuiam cu reportaje, interviuri, analize de spectacol la continutul lor.
      Mai pe scurt, invirteam de la echipe de 4 persoane, pina la unele de cite 80 de oameni, ca si conceptia, coordonarea si realizarea unor programe complexe de televiziune.
      Iti multumesc ca mi-ai prilejuit aducerea aminte a unor timpuri atit de pline de realizari!
      Sa auzim de bine!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 11:32 Răspunde
  • Buna ziua,
    Daca nu te deranjeaza, intr-un Tango, fie el/ea, dans sau revista, vine un barbat de varsta mijlocie sa-si dea cu parerea…Doamnelor, dragele mele, nu stiu ce rating a avut emisiunea fratelui meu masculin, dar m-am bucurat nespus ca mi-a captat atentia cu finalul de poveste, pardon emisiune, anuntat intr-un mod disperat, inainte de o pauza publicitara. Mi-au sarit doapele din urechi, pe care voit le indesasem dupa primele propozitii debitate de adolescentina, tanara expresie a Romaniei, peste hotare…Si cum va spuneam, cu doapele sarite, asteptam finalul reanuntat, intalnirea dintre doua valori: Mircea Badea si Madalina Ghen(e)a! Mi-au dat lacrimile, de furie, am cautat doapele sa le pun la loc, era prea tarziu…Problema asteptata de tot romanul era, acum, una cu adevarat magnifica: sa vedem, oameni buni, ce va fi sa fie cand s-o ridica Ghen(e)a pe propriile picioare !
    Am o sclipire in ochi, de toata frumusetea, cand vad o femeie daruita de dumnezeu cu de toate, dar la finalul acestei emisiuni s-a asternut ceata…Pai, fetelor, care comentati, va dau niste poze de vreo 30 de ani sa vedeti acolo si frumusete si minte, cat pentru 10 generatii de copilite d’astea ofilite la 20 de ani…
    Daca v-am deranjat, i-mi cer scuze, n-o sa mai scriu la Tango…o sa-l dansez, ca am cu cine….Tschussss!

    MARIUS 25 aprilie 2012 11:40 Răspunde
    • Marius, multumesc pentru lectura!
      Regret, dar ma deranjeaza teribil felul in care folosesti – si tu, Brutus! – un nume propriu pe care eu nu l-am pronuntat!!! NU E VORBA DE PERSOANE in ceea ce am scris! E vorba de gradul de responabilitate cu care o televiziune cu audienta nationala promoveaza valorile – nimic mai mult!
      Domnisoara a fost invitata – adica ALEASA! Daca emisiunea se intitula „Manechine de origine romana, la inceput de cariera internationala” – era chiar super-ok. Dar emisiunea a fost promovata ca prezentindu-ne un EXEMPLU – o cale catre SUCCES. Si aici nu pot fi de acord – cu tot regretul!
      Spor la dans si te astept din nou pe pagina!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 12:04 Răspunde
  • Mie personal mi-a placut articolul.
    Citind unele comentarii am avut impresia ca nu s-a inteles mesajul principal si anume ca nu trebuie sa admiram pe cineva numai pentru ca are bun simt si munceste. Cand mi s-au predat mie cei 7 ani de acasa aceste calitati erau de la sine inteles. Ca sa iau pe cineva model in mod clar trebuie sa existe ceva mai mult decat atat 🙂 Din pacate vad ca, din ce in ce mai des, normalitatea este atat de laudata de parca nu ar fi ceva firesc. Poate si pentru ca suntem inconjurati de atata nesimtire, tupeu si aroganta.
    Noi locuim de cativa ani in afara tarii si am observat ca de fiecare data cand venim in Romania copiii mei sunt laudati ca spun ” multumesc” , „te rog” sau ” imi dati voie sa…” Imi pare rau dar mi se pare trist si deprimant cand aud laude pentru asa ceva.

    BB 25 aprilie 2012 11:41 Răspunde
    • EXACT!
      Multumesc, BB!
      In plus, tema era legata de responsabilitatea discursului public al realizatorilor care, disperati dupa audienta, vintura prin fata publicului telespectator exemple de succes care, din pacate, au o consistenta indoielnica.
      „Model” – in sensul de „exemplu” – presupune extragerea unor atribute (pozitive, daca se poate), carora sa ne conformam pentru a atinge niste teluri.
      Ceea ce promoveaza media din Romania ca „figuri de succes” e – din punctul meu de vedere – extrem de daunator pentru generatiile care vin.
      Ma bucur mult pentru copiii tai, care cresc departe de un asemenea peisaj audio-vizual!
      Te astept cu drag sa revii pe pagina!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 12:13 Răspunde
      • Citesc postarile insa din pacate nu imi fac prea des curaj sa fac comentarii…
        Da, pe de o parte e bine ca reusesc sa imi cresc copiii in afara Romaniei insa cred ca o sa devina „third culture children” – nu pot traduce exact in romana -copii fara o identitate culturala clara. Desi noi ne straduim sa le transmitem traditiile romanesti nu stiu daca intotdeauna reusim…

        BB 25 aprilie 2012 12:30 Răspunde
        • Citesc o carte formidabila – e scrisa de Jeremy Rifkin si se numeste „The Empathic Civilization”. Viziunea lui spune ca, pe masura ce ne internationalizam si dobindim mai multe valente ale personalitatii noastre interactionind cu varii culturi, devenim mai empatici si mai spiritualizati. E cuceritoare ideea lui! Asa ca, nu-ti face griji! Copii sint pe miini – si teritorii – bune! 🙂
          Chiar am in agenda sa scriu despre copiii trilingvi ai Dubaiului – un fenomen exceptional! Sa speram ca apuc…
          Te imbratisez!

          Michaela Burda 25 aprilie 2012 12:37 Răspunde
          • Oh, o sa caut si eu cartea.
            Noi locuim in Elvetia asa ca am ocazia sa intalnesc copii care sunt fluenti in trei si uneori chiar patru limbi 🙂 Mi se pare extraordinar!
            Te imbratisez si eu si o sa mai comentez din cand in cand 🙂

            BB 25 aprilie 2012 12:42
  • Și totuși, cu atâția ani de școală, premii, colaborări, analize de succes, n-ați învățat că DOOM-ul a modificat scrierea literelor â/î, de vreo… 10 ani!? Sau valorile alea pe care le îndrăgiți atâta așa v-au învățat?
    Îmi place mult când toți intelecualii lu` pește prăjit își dau cu părerea despre nonvalori, pozând în intelectuali docți, dar ei nu știu nici cum se scrie-n limba maternă.
    MARIUS care a scris mai sus, e un ”geni-u” care ”î-și” cere scuze și ”vre-a” să pară ironic dar ”d-ă” cu ”bâtan” baltă grav de tot.

    Dragi intelectuali, genii neÎnțelese (căci asta este una dintre excepțiile ”î”-ului în interiorul cuvântului), nu vă mai dați (nu da-ți) cu firma-n cap, căci nu vă coafează deloc în susținerea valorilor. Cred că valorile alea despre care vorbiți, nu-și doresc asemenea susținători.

    Oana 25 aprilie 2012 12:17 Răspunde
    • Draga Oana, DOOM-ul (cu o conotatie tare, tare nefericita in limba engleza!) a facut niste modificari politice, fara sa tina seama de gramatica istorica a limbii romane – si n-a mai avut vreme sa le indrepte. Eu nu sint de acord cu ele si, prin urmare, scriu conform credintelor mele – in forma, ca si in continut!
      Cit despre Marius – sint sigura ca a fost o scapare de moment, care n-ar trebui sa iti trezeasca o reactie atit de furioasa. Cu toate astea, apreciez si admir ironia ta gramaticala si felul in care aperi limba romana!
      Aprob toate comentariile – si ma straduiesc sa raspund – pentru ca eu cred in procesul de invatare continua, mai ales intrind in relatie cu ceilalti.
      Toate cele bune! Te astept sa revii!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 12:32 Răspunde
    • Oana, nu te supara dar uneori fondul e mai important decat forma. Imi ia ceva timp sa schimb tastatura asfel incat sa folosesc diacritice si uneori aleg sa n-o fac. Si legat de comentariul referitor la Marius, o fi gresit omul, din graba, din neatentie…
      E incredibil cu cate rautate se fac uneori comentariile. Cred ca daca nu am fi atat de incrancenati viata ne-ar fi mai frumoasa.

      BB 25 aprilie 2012 12:35 Răspunde
  • Dacă nu acceptăm schimbările astea, atunci să ne întoarcem la scrierile și formele anilor `20, zic; dela, pentrucă, n`a, s`a (cu apostrof), și-aș putea continua, dar n-am nici timp, nici chef. Să ne punem contra vântului și să inventăm apa caldă.
    Cred (și mi s-a dovedit) că cel care scrie incorect în limba maternă, se exprimă și mai incorect ”pe gură” (!). Scuze de genul ”s-a grăbit sau neatenția”, în condiția-n care omu` bate câmpii despre valorile și calitățile patriei, sunt chiar jenante. ”O exprimare clară îţi protejează personalitatea”, scria O DOAMNĂ (în adevăratul sens al cuvântului). Câți se gândesc la asta?

    Cu stimă (nu ”(CU R)espect”)!

    Oana 25 aprilie 2012 12:59 Răspunde
  • Mihaela, ia o lama, mergi in baie si fa cel mai mai bun lucru din viata ta! Atat poti, asta e nivelul tau si astfel scapi de toate frustrarile celor 60 de ani pe care ii arati!

    razvan 25 aprilie 2012 17:04 Răspunde
    • Bizar ca o vietate sub-umana sa intre in legatura cu o tehnologie atit de sofisticata cum este pc-ul!
      Dar pentru ca respect viata – sub toate formele ei – aprob acest comentariu, trimis de pe adresa de e-mail: burdaedecacat@tango.ro.
      Eu cred ca e interesant!

      Michaela Burda 25 aprilie 2012 17:33 Răspunde
      • Public si aici rezultatul micii mele investigati. Adresa de mail e fictiva, IP-ul este insa foarte elocvent. Uite ce apare daca bagi IP-ul respectiv pe SmartWhois:
        194.152.42.149

        194.152.42.0 – 194.152.43.255
        ANTENA3 S.A.

        MIHAI MOGA
        S.C. ANTENA3 S.A.
        SOSEAUA BUCURESTI-PLOIESTI, NR. 25-27
        BUCURESTI SECTOR 1
        +40.746188927
        Mihai Moga e numele administratorului, nu al celui care a scris- apare numele persoanei de contact. Cred.

        Alice Nastase Buciuta 25 aprilie 2012 17:45 Răspunde
  • ai perfecta dreptate in tot ce ai scris. iar emisiunea lui gadea am urmarit-o pe sarite. duduia ghenea mi s-a parut fara sare si piper… daaa, in pozele lucrate ” cu photoshopul” arata bine , nu zic nu , dar in emisiune nu mi-a placut. in plus, cam incetuca in exprimare ceea ce m-a dus cu gandul ca e incetuca si in gandire. poate stie sa dea frumos din popou pe podium la prezentarile de moda dar atat. si vorba ta , sunt alte exemple de prezentat la tv , chiar daca e o televiziune privata, decat marele topmodele.

    olguta 26 aprilie 2012 5:07 Răspunde
    • 🙂 Mie fata mi-a placut foarte mult – era frumoasa si parea cuminte.
      Din nou: NU fata e problema mea! Ea face parte dintr-o paradigma de „succesuri” FABRICATE, care cotropesc, sufoca, gituie o spiritualitate si asa in pioneze…
      Antena 3 l-a sustinut ostentiv pe Presedinte inainte de alegeri, exact asa cum s-au apucat sa il tirnoseasca dupa ce a cistigat – iar viata le-a dovedit ca nu mai pot desface un lucru o data facut!
      Multam de comentariu si de lectura, Olguta!

      Michaela Burda 26 aprilie 2012 7:39 Răspunde
  • A cui este vina? A ei ca accepta sa vina in emisiuni TV sau a celor care o invita? Suntem concitadine, ba mai mult, absolvente ale aceluiasi liceu, Colegiul National Ion Minulescu din modestul oras de provincie, Slatina. Nu o cunosc personal pe aceasta fata, ne despart niste ani dar mama mea i-a fost profesoara de limba romana si latina, un profesor exigent cu elevii sai; aceasta fata avea note foarte bune tot ce am auzit despre ea este legat de buna crestere, modestie si un simt al responsabilitatii in ceea ce priveste indatoririle scolare. Nu ridic in slavi pe nimeni, repet, nu o cunosc personal dar macar din cand in cand, haideti sa dam cezarului ce-i al cezarului si sa admitem ca da, se poate sa vedem si frumusete si minte
    la un loc si Doamne ce frumos este cand se mai intampla si ‘minuni’ din acestea.
    Cu respect, Lavinia Serban.

    Lavinia 26 aprilie 2012 8:45 Răspunde

Dă-i un răspuns lui razvan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title