„”Adevăratele înfrîngeri sînt renunțările la vis.”“

Floarea din rîtul porcilor

de

Întrerup serialul meu cu povestiri din televiziunea anilor 90 pentru că atenţia tocmai mi-a  fost arestată de încă o cruntă realitate: felul malign în care s-au răspîndit pozele şi poveştile, cu şi despre Floarea Leonida.

Gazete „serioase” precum „Jurnalul” sau „Adevarul”, prin preluarea site-urilor tabloide, au şi ele cîte un strop de puroi în colţul gurii. Iar buboaiele scrise au ieşit masiv la vînătoare: au năpădit împrejurimile, blocul, apartamentul bieţilor părinţi ai fostei sportive, s-au îmbibat de declaraţiile impotenţilor fără minte şi bun simţ, au luat cu asalt telefoanele foştilor colegi şi antrenorilor din lotul naţional – şi presimt că lucrurile nu se vor opri aici!

Vorba Simonei Catrina – de data asta nu pot rezista fără să zbier!

Ştiu că nu am vreun instrument, precum bagheta magică a lui Harry Potter, ca să trimit hidrele la loc în cotineaţa infectă din care se ridică, uneori, cu inexplicabilă energie. Dar, pe de altă parte, dacă n-aş chema la un echilibru al conştiinţelor şi la decenţă în discursul public – m-aş simţi extrem de vinovată.

Revista „Tango” apare acum cu Sandra Izbaşa pe copertă – admirabil gest jurnalistic! În vremurile imemoriale cînd Teo Trandafir avea emisiune, o pomenea, din cînd în cînd, pe Daniela Silivaş. Mihai Gâdea s-a deplasat şi a transmis în direct din spaţiul de antrenament al lotului naţional de gimnastică (că transmisia a fost la la ora 22, în timpul destinat odihnei, şi că antrenorii se comportau ca ordonatori de şmecherii într-o arenă în care se filmau maimuţici făcînd giumbuşlucuri – las la o parte!). Joia şi toamna presa scuipă printre dinţi ştiri deja digerate
de jurnale de pe afară despre ce şi cum a mai făcut Nadia Comăneci. Ne apucă spasmele olimpice o dată la patru ani şi ne trec la fel de repede –  lacrimile de mîndrie sînt rapid uscate de flatulaţiile cîte unui scandal, generos reprodus de dragii servi ai tastelor. În rest – tăcere!

Nu ştim nimic despre anii grei de muncă silnică, de efort neîntrerupt şi dedicare, despre maniera în care se descoperă şi se cultivă talentul unui sportiv, despre condiţiile pe care le presupune accesul într-o competiţie internaţională. Ne e străin sensul profund al cuvîntului „performanţă”! Noi sîntem unicii în lume – fantastic! – capabili să înlocuiască paralele inegale cu labiile, canoele cu penisul şi gloria sportivă cu obscuritatea bordelului! Ne doare în spate de bărbaţii care fac, cu trudă, cultură – devorăm interviurile celor care, după ce, cu chiu cu vai, au vagi erecţii de cîte 20 de minute, se mai şi grăbesc, vai mămiţica lor!, să dea feedback pe site-urile de specialitate.
Cînd Floarea Leonida a cîştigat vreun titlu mondial, nu-mi amintesc să fi ţinut prima pagină a ziarelor. În schimb, a fost generos  recompensată” cu titluri şi comentarii cînd a fugit din cantonament! Nu a bătut, probabil, nimeni la uşa părinţilor ei pentru a-i întreba cum au făcut să crească o campioană – îi ucide acum toată lumea cu jalnice „investigaţii” despre meseria nou adoptată de fata lor.

Revolta şi dezgustul, neputinţa şi greaţa, aşa cum numai România ştie să genereze, mă copleşesc!

Şi nu pentru că astăzi se întîmplă aşa ceva – ci pentru că, de mîine încolo, nu ne poate aştepta nimic mai bun, în momentul în care ne obişnuim cu autoflagelarea, desconsiderarea valorilor, comportamente aberante luate ca standard de normalitate.

Jurnaliştii nu au opinii, nu fac reportaje, nu iau interviuri – regurgitează, molfăie şi scuipă cuvinte şchioape. Eu, una, nu mai pot tolera aşa ceva în România!

Oamenii nu trăiesc, nu se bucură de viaţă şi nu o celebrează – cei mai mulţi se luptă cu ziua de mîine, se bălăcesc în compromisul celei de azi, îşi trăncănesc timpul către ghenă. Mie, una, mi-a ajuns!

„Ţara” – ce-o mai fi însemnînd şi asta, în spaţiul carpato-danubiano-pontic?! – nu are o viziune, o strategie, o clasă politică, pur şi simplu (deocamdată) este. O atare situaţie este intolerabilă!

Vă rog cu o tristeţe fără margini: să ne oprim cît nu e prea tîrziu! Să exilăm mizeria din viaţa noastră cotidiană, atîta vreme cît mai avem fete dornice să studieze fizica atomică şi băieţi fericiţi să cîştige olimpiade internaţionale de ştiinţă. Să redescoperim demnitatea şi interesul pentru gesturile constructive, atît timp cît încă nu am fost complet cotropiţi de foşti pîrnăiaşi purii deveniţi producători de televiziune sau de mahalagioaicele care îşi zbiară bolile şi crampele conjugale pe toate canalele. Să ne dorim – pentru noi, pentru ceilalţi şi pentru ţară – respect, cultură, recunoaşterea şi promovarea valorilor, un jurnalism care să informeze şi să educe, nu unul care spurcă şi maculează. Să conştientizăm că viaţa noastră nu e eminamente un demers privat şi că, oricît de tare te-ai ţine, nu poţi rămîne mărgăritar în cocină! Să ne scuturăm de zgura sub care ne-au îngropat situaţii istorice triste, politicieni iresponsabili, demersuri publice fără respect pentru consecinţe şi să redevenim una dintre naţiunile creative şi demne ale acestei lumi!

Floarea tîrnosită acum în rîtul porcilor poate fi un bun prilej!

Situaţia în care se găseşte astăzi Floarea Leonida e mai puţin consecinţa unei opţiuni personale, cît rezultatul felului în care, ca naţiune, am ştiut să ne preţuim şi să ne apărăm valorile. Nu sînt pozele ei – obscenităţile pe care le priviţi şi pe care, inchizitorii fără minte şi inimă le-au fluturat pe sub nasul părinţilor! Sîntem noi, ca popor, în autoportrete hidoase, menite doar să ne facă să conştientizăm că lucram în bordelul istoriei!

Îndrăznesc să sper că vor fi oameni care să îmi împărtăşescă gîndurile – atît de mult încît, de azi, să respingă porcăria ca manieră de existenţă şi să înceapă să construiască, în vieţile lor şi ale semenilor, grădini în care florile sînt apărate de rinoceri!

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Sincer nu inteleg rostul sportului de performanta si a investitiei in sportul de performanta. Mi se pare ca are mult mai mult sens ca in loc sa se investeasca milioane de RON in sporturi de performanta, aceleasi milioane sa se investeasca in a incuraja cat mai multi oameni sa faca sport – sport care sa fie, pur si simplu, de intretinere.

    Rezultatul ar fi o populatie mult mai sanatoasa si mai productiva.

    Cum ar fi, de exemplu, daca fiecare scoala si liceu ar avea in curte cate o piscina, cum are Facultatea de Medicina din Bucuresti, de exemplu? Asa-i ca ar fi altceva?

    Exista si argumentul ca „sportivii ne reprezinta si fac cinste Romaniei”. In ce fel ne reprezinta? Ce dovedeste un sportiv cum ar fi Nadia Comaneci, de exemplu? Ca un roman a lucrat ca sa faca niste miscari perfect! Ori, ce spune asta despre restul de 20 de milioane de romani? Absolut nimic! Faptul ca un om se misca perfect nu impinge cu nimic inainte omenirea sau o anumita tara. Nu foloseste la nimic si nu ajuta cu nimic.

    Ca sa nu mai vorbim despre fotbal.. care pur si simplu incurajeaza golanismul si personajele analfabete gen jiji.

    Daca as conduce Romania sau orice alta tara, una din miscarile pe care le-as face ar fi retragerea tarii din toate competitiile internationale de sport de orice fel, si redirectarea tuturor fondurilor cheltuite astfel catre ideea ca TOATA POPULATIA sa faca sport, orientat catre SANATATE nu catre PERFORMANTA.

    Xavier 8 septembrie 2012 11:57 Răspunde
    • Xavier – 100% de acord cu tine in privinta nevoii de sanatate prin sport!
      Pe de alta parte, sigur, faptul ca un om se misca perfect nu duce o tara inainte. Dar faptul ca o tara are sportivi care sa o reprezinte in competitii internationale, ii construieste reputatia si locul in rindul celorlalte natiuni.
      Sportul ca necesitate pentru sanatatea natiunii si sportul de performanta, departe de a se exclude, cred, se potenteaza reciproc. E nevoie de amindoua – asta e umila mea opinie.

      Michaela Burda 8 septembrie 2012 13:23 Răspunde
  • Sportul de perfomanta poate fi inteles doar de cei care au facut asa ceva. Daca nu ar fi oameni care sa exceleze in anumite domenii poate nu am mai avea nici idoli sau modele dupa care sa ne ghidam. Faptul ca inca ne situam pe podiumuri in diverse competitii nu poate fi decat un pas inainte pentru imaginea Romaniei peste hotare si pentru copii.
    Nu putem pune frana unui copil care este talentat in sport, si care ar putea sa se afirme, ar fi ca si cand ne-am multumi cu 8 clase de scoala si gata.
    Privitor la banii care se aloca……. come on chiar nu mai avem unde sa punem „dop”? Aici or fi fondurile necesare pentru dezvoltarea infrastucturii…… Eu am facut sport de performanta si regret ca nu am avut puterea de a face ” MARE PERFORMANTA” !! Este o diferenta de termeni
    Sunt multe de spus, dar s-ar putea sa ramana …..doar spuse
    Sanatate

    Alecs 8 septembrie 2012 14:10 Răspunde
    • Alecs, multumesc foarte mult pentru comentariu! Ma bucur mult pentru dialogul cu oameni ca tine, care au experiente interesante si o perspectiva pozitiva. Sint multe de facut – de undeva trebuie inceput!
      Poate ca „marea performanta” este sa intri in dialog cu ceilalti si sa ii convingi de beneficiile pe care sportul si respectul pentru marile performante sportive le pot aduce in viata lor.
      Sanatate! buna urare! 🙂

      Michaela Burda 8 septembrie 2012 17:15 Răspunde
  • Ai partial dreptate Xavier, la partea cu sportul pentru toti. Insa o metoda simpla sa ii faci pe oameni sa inteleaga sportul si sa il practice e sa aibe exemple. Tinerii sportivi care ajung in marile competitii ar trebui sa devina exemple pentru ceilalti si unii dintre noi sa incercam sa ii egalam.

    Competitia asta face bine tuturor, atat ca mandrie personala, cat si ca baza sportiva. Cum promovezi tu sa zicem gimnastica daca nu sunt compatitii de gimnastica, interesante, mari, cu sportivi buni, dar si bine promovate? Ar mai juca tinerii fotbal (pana intr-un punct e bun si fotbalul) daca nu ar vedea campionatele mondiale/europene/cc/etc? Ar mai juca tinerii americani baseball sau baschet daca nu ar avea NBL si campionatul intern de baseball? La fel cu fotbalul american.

    Sunt sporturi care in tarile in care sunt bine promovate, aduc mandrie practicantilor si spiritul de competivitate face ca unii sa devina performeri. Iar multimea isi doreste sa fie intre ei.

    jijibau 8 septembrie 2012 16:24 Răspunde
  • Mai jalnic e sa te prostituezi intelectual in RO, la preturi derizorii si pentru eternitate!

    Camelian Propinatiu 8 septembrie 2012 17:48 Răspunde
    • 100% de acord cu tine!!! Asa este!!!
      Sper, totusi, ca aceia care o fac sa realizeze ce fac si sa se opreasca… Sper…

      Michaela Burda 8 septembrie 2012 18:06 Răspunde
  • Atunci cand sunt aparate habotnic valorile crestine asta nu include,binenteles,mila pentru ratacirile aproapelui.Scria undeva ca ai voie sa privesti pe cineva de sus doar atunci cand ii intinzi o mana ca sa-l ajuti sa se ridice.Dar noi,crestinii,facem marsuri pentru toleranta si acceptare dar nu pierdem nici o ocazie sa ne scuipam cu dispret aproapele.
    Nu s-a nascut romanul poet,s-a nascut ipocrit.

    rodica 8 septembrie 2012 20:17 Răspunde
    • EXCEPTIONAL comentariul tau, Rodica! Voi discuta si despre ipocrizie si mirajele puterii in Romania – de ce se intimpla la noi mai mult decit la alte natii.
      Sa nu uitam ca ortodoxismul a cultivat mereu principiul fantastic al lui Caragiale: ori toti sa scapam, ori toti sa muriti!
      🙂
      Imi ridica inima la cer comentarii ca ale tale! Iti multumesc! Te astept sa revii!

      Michaela Burda 8 septembrie 2012 20:55 Răspunde
  • Bun articolul.

    Mihai 8 septembrie 2012 20:35 Răspunde
    • Multumesc mult, Mihai! Inseamna foarte mult pentru mine sa gasesc rezonanta in oamenii cu care dialoghez! Te astept sa revii!

      Michaela Burda 8 septembrie 2012 20:56 Răspunde
  • „Să conştientizăm că viaţa noastră nu e eminamente un demers privat şi că, oricît de tare te-ai ţine, nu poţi rămîne mărgăritar în cocină” -genial exprimat

    Abigail 9 septembrie 2012 3:58 Răspunde
    • Multumesc, Abigail! 🙂 Mai adie si pe la mine, uneori, o boare de inspiratie, mai ales cind temele sint „la cald”…

      Michaela Burda 9 septembrie 2012 9:10 Răspunde
  • Sunt intru totul de acord cu cele scrise in articolul de fata.
    Va felicit pentru ca ati sesizat de fapt fondul problemei. Nu conteaza atat optiunea unei persoane, ci intregul context.
    Intr-adevar ne-am invatat sa sesizam raul inaintea lucrurilor frumoase, sa blamam in loc sa incurajam si sa sustinem oamenii in momentele in care au nevoie – mai ales pe cei care fac performanta intr-un anumit domeniu de interes public.
    Cred ca modul in care se comporta romanii din strainatate este o consecinta a sistemului social actual din Romania; totodata faptele unei persoane nu pot fi puse pe seama unui popor.

    Tudor 9 septembrie 2012 5:10 Răspunde
    • Tudor, multumesc pentru comentariu.
      Chiar daca sint impotriva generalizarilor, cred ca modul in care se comporta romanii – indiferent pe unde ar fi – genereaza sistemul social actual. Care pe mine, una, nu ma incinta deloc… Numai ca daca noi am facut, tot noi putem schimba, nu-i asa?!

      Michaela Burda 9 septembrie 2012 9:15 Răspunde
  • Foarte adevarat si frumos ceea ce spuneti ! este intradevar foarte greu sa traiesti in aceasta tara…..atata mizerie …..gunoaie peste tot, mizerie morala, prostia si fatarnicia ridicate la grad de virtuti…..! cum sa facem sa se ridice din acest noroi vocile care promoveaza valorile adevarate ????

    Rhody 9 septembrie 2012 6:02 Răspunde
    • Trebuie sa facem foarte putin: sa nu mai aruncam gunoaie aiurea, sa fim mai putin fatarnici, sa ne respectam pe noi si pe semenii nostri – asta ar fi un bun inceput. Iar „vocile” trebuie sa ia decizia de a se ridica!!! Eu ma invinovatesc neincetat pentru ca, satula de compromis si de mizerie, mi-am luat talpasita, in loc sa trag aer in piept si sa spun sus si tare ce nu-mi place, cind nu mi-a placut… Invatam din greseli – sper.

      Michaela Burda 9 septembrie 2012 9:23 Răspunde
  • Foarte bun articolul! De ce multi dintre noi trebuie sa vada prin ochiul unui „jurnalist” ieftin care trebuie sa vânda, folosind valori, acestea sunt atat de bine primite de catre noi, ipocriti cum suntem!!

    Alina V 9 septembrie 2012 6:17 Răspunde
    • Alina, jurnalistii adevarati chiar ne pot determina sa vedem prin ochii lor – au cultura, pregatirea, anvergura de a analiza fapte si evenimente asa cum nu are multa lume… La noi, din pricina unor patroni de presa de doi lei, au aparut ziaristi de 50 de bani. Sper ca vom schimba toate astea, curind.

      Michaela Burda 9 septembrie 2012 9:27 Răspunde
  • Buna,Michaela!Poate suna inchizitorial ce urmeaza sa spun dar cred ca este imperios necesar introducerea unui for de presa care sa reglementeze situatia jurnalismului de la noi.Deja s-a ajuns prea departe!Si mai am certitudinea ca nu publicul cere sa fie asaltat de mizerii pe toate canalele de comunicare.Tabloidele nu rezista din tiraje! Ele la rindul lor fac parte din trusturi detinute de X sau Y care din punctul meu de vedere sunt principalii vinovati pt finantarea acestui jurnalism pirateresc!
    Cand inca nu existau aceste senzationale,socante,incredibile stiri, oamenii citeau despre literatura ,arta,sport.Inca mai cred ca s-a speculat ignoranta unora dintre romani,s-a speculat decadenta starii sociale si se vrea intoxicarea pina la deces moral cu porngrafie,vulgaritate si prostie!
    Poate am mai spus-o aici pe blog dar o natie indobitocita sistematic fara cultura,fara cunoasterea valorilor,a istoriei sale este o natie obedienta,usor de manipulat si resemnata.O astfel de natie nu va fi niciodata un pericol la alegeri,la revedicarea drepturilor pe care le are sau la masa tratativelor politice internationale!

    hanna 9 septembrie 2012 8:48 Răspunde
    • Nu suna inchizitorial deloc, Hanna. Teoretic chiar exista un „club roman de presa”. Practic, de cind a disparut CristianTudor Popescu de la conducere, clubul nu mai face nici un gest care sa duca la demersuri de auto-reglare a presei.
      Pe de alta parte, publicul nu mai vrea deloc ceea ce i se ofera acum – daca ne uitam pe comentariile din tabloide vom constata cu stupoare ca oamenii taxeaza grav erorile de exprimare si chiar optiunile editoriale. Numai ca… e mult mai simplu sa comentezi despre tot felul de mizerii decit sa scrii o ancheta bine documentata, un reportaj interesant sau chiar un articol de opinie.
      Exista un mare potential pentru schimbarea in bine in Romania!
      Doamne ajuta!

      Michaela Burda 9 septembrie 2012 9:37 Răspunde
  • Excpetionala atitudine! Felicitări pentru articol! Uite că din aceleaşi motive ca cele enumerate de tine, am cumpărat un ziar pentru a schimba modul de a vedea România şi mai ales Românul. Avem enorm de multe lucruri frumoase în România care trebuiesc popularizate.

    mircea florin 9 septembrie 2012 12:27 Răspunde
    • Multumesc mult! Sint perfect de acord cu tine – doar ca sintem atit de constrinsi sa vedem mereu numai uritul, incit lucrurile frumoase mor neobservate. Voi fi si eu mult mai activa de acum inainte, in speranta ca se va schimba ceva.

      Michaela Burda 9 septembrie 2012 13:27 Răspunde
  • Desi, principial, nu sunt de acord ca, de cate ori ni se intampla ceva rau, sa gasim un tap ispasitor, bineinteles, altul dacat noi insine, in ceea ce priveste sportul, cultura, performanta in general, consider ca STATUL este vinovat. Il consider un tata care si-a abandonat copiii. STATUL trebuie sa se ingrijeasca sa aiba o populatie sanatoasa, educata, cultivata, competitiva. Ce-a facut EL in acest sens? NIMIC! A incurajat lenea, furtul, lipsa de responsabilitate, superficialitatea, ignoranta! Vorbind de sport, am urmarit cu sufletul la gura si cu patriotismul specific unei optzeciste fiecare reprezentatie a sportivilor romani la aceste Jocuri Olimpice. Cu lacrimi in ochi le spuneam copiilor mei ce inseamna pregatirea asidua pentru o astfel de competitie si cata suferinta provoaca o ratare, oricat de mica ar fi ea. Cu amaraciune observam ca delegatia noastra la Jocurile Olimpice a fost de 130 si ceva sportivi, fata de 600 prezenti in delegatia SUA, sau 500 si ceva in delegatia Frantei. Imi cer scuze pentru inexactitati, ideea pe care vreau s-o subliniez este ca aceste state sunt preocupate de sport, au pepiniera consistenta, au de unde sa aleaga un lot olimpic numeros, se pot astepta la rezultate deosebite. Pe vremea mea(un cliseu groaznic, dar pe care il folosesc asa, ostentativ), profesori, antrenori la cluburi sportive, veneau si te recrutau, pur si simplu, daca erai inalt, vanjos, gratios, agil, etc, demonstrai la orele de sport o anume inclinatie. Mergeai la club gratis, sau se desfasurau antrenamentele in sala de sport a scolii. Acum, un parinte plateste pentru un antrenament lunar cam 100 RON,poate chiar mai mult, trebuie sa duca si sa aduca copilul de la clubul respectiv, pe timpul antrenamentelor pierde vremea pe langa club, ca sa faca economie de benzina, sau la bilete de troleibuz. Din fasa, aproape, unii parinti, chiar daca remarca talentul copilului, renunta, pentru ca nu fac fata cheltuielilor.
    STATUL este responsabil de indolenta noastra, de ipocrizia noastra, de lipsa noastra de atitudine pozitiva in tot ceea ce ne priveste. De ce? Prin lipsa unor reguli simple, dar ferme, de functionare a unui stat, bazate pe legalitate, corectitudine, consecventa, respect si dragoste fata de cetateni.

    Deaconeasa Manuela 9 septembrie 2012 17:51 Răspunde
  • Constat ca nu am evoluat deloc. Am ramas la fel de inapoiati. „Santul” ca mediu de comunicare la tara a fost ridicat la statutul de „media”. Toate rautatile care faceau deliciul tatelor de la tara, au devenit „stiri” in mintea unora, pentru care – culmea – mai sunt si platiti. Aproape toate ziarele si jurnalele tv nu fac altceva decat sa raspandeasca mizeria si rautatea. Sunt putine programele care vorbesc despre oameni care au valoare. Nu stiu ce a facut aceasta fata, dar stiu ca asa zisii jurnalisti cu sunt cu nimic mai presus decat ea. Nimic din demersul lor nu ii onoreaza. De aceea refuz sa mai citesc ziare care se promoveaza cu fata de la pagina 5, sau sa vad stiri la tv.

    ioana 15 septembrie 2012 10:43 Răspunde
  • Vă citesc articolele cu plăcere de multă vreme .Mă uimește modul clar și concis prin care punctați circul mediatic și bălăcăreala ce se desfășoară sub privirile noastre.Se pare că suntem campioni la dat cu piatra.Noi cred că ne am obișnuit cu toate astea dar am un copil mic și nu cred că e tocmai bine pentru el să crească în acest mediu.Cu stimă,o cititoare fidelă

    ica 24 septembrie 2012 19:53 Răspunde
    • Multumesc mult, Ica!
      Scriu despre ce se intimpla in media din (cel putin) doua motive serioase: mi-am inceput activitatea de jurnalist inca din primul an de facultate (1985) si mi-e jale si durere sa vad cum condeieri minori sub poala unor patroni de paie au spuzit, au parazitat si au contribuit la degradarea galopanta nu numai a profesiei, ci si a publicului; am lucrat ani buni in tv, iar aici lupta de interese si manipularea au ajuns sa primeze intr-un fel pe care nu l-am mai vazut nicaieri in lumea civilizata europeana – mi-as dori mult ca profesionistii ecranelor sa constientizeze ca ei sint virf de lance in formarea opiniei publice si, atita vreme cit ei vor hrani ura si zizania, vor crea o lume de care vor fi si ei ingroziti…
      Cit despre copil… sa iti traiasca! Eu m-am format intr-o atmosfera cumva mai otravita decit asta de acum, dar am avut norocul sa am acasa o educatie impecabila si indrumarea catre carte, muzica, instructie profunda, in adevaratul sens al cuvintului – un demers spiritual de constructie care m-a scapat de alunecari morale si mi-a pilit mintea si verbul pina la formele lor de azi. Am plecat din tara tirziu si am lasat prea mult in urma ca sa nu ma framint deloc… Daca iti este cu putinta, incearca sa ii asiguri, catre adolescenta, posibilitatea spirituala si materiala de a opta el pentru drumul pe care vrea sa mearga – ne e mult mai usor cind optam noi pentru ceea ce ne dorim sa devenim.
      Te imbratisez! Sa ne vedem cu bine!

      Michaela Burda 25 septembrie 2012 5:43 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title